Putinism, dughinism si pseudo-conservatorism: Chipurile national-bolsevismului

Pe 5 martie 1953, cum suna comunicatul oficial, “a incetat sa bata inima lui Iosif Vissarionovici Stalin”. Chiar a incetat? Nu constituie deloc o surpriza victoria lui Vladimir Putin in alegerile din Rusia. Opozitia este eterogena, fragmentata si confuza, Intre protestatarii anti-Putin se afla liberali pro-occicdentali si nationalisti slavofili. Kremlinul controleaza cu mana de fier mediile de informare si resursele politico-financiare, iar oligarhii care misca-n front sunt rapid emasculati. Democratia rusa, atata cate este, se afla in suferinta. Revolutia rusa, inceputa in ultimii ani ai perestroikai, continuata in perioada Eltin, nu este nici pe departe incheiata (a se citi cartea lui Michael McFaul, profesor la Stanford, actualul ambasador al SUA la Moscova).

http://carnegieendowment.org/2001/10/01/russia-s-unfinished-revolution-political-change-from-gorbachev-to-putin/ils

Sigur, s-a format o clasa de mijloc, societatea civila se re-organizeaza, sansele unor schimbari nu sunt catusi de putin excluse. Pentru moment, insa, Putin este la pupitrul de comanda, alaturi de aliatii sai de incredere, cei mai multi dintre acestia fiind fosti ofiteri KGB. Putinismul nu este doar numele unui regim politic autoritar (“democratia controlata”), ci si al unui mod de a vedea lumea, istoria, competitiile globale. Asadar, numele unei ideologii in care se intalnesc nostalgia imperiala, pasiunile eurasiatice, mitologiile staliniste si temele traditionale ale national-bolsevismului (rus, dar si german). Unul dintre inspiratorii geopoliticiii putiniste este Aleksandr Dughin, un personaj despre care  se stie prea puţin in Romania. Reiau mai jos o instructiva parabola, scrisa in cheia sarcasmului kolakowskian, de Anca Cernea. Textul a aparut pe blogul “In linie dreapta”, intr-un forum despre straniile metamorfoze ale unui tanar istoric pentru care, in Romania de azi (si nu doar acolo), neoconservatorismul (reductibil de fapt la “neoliberalism”) ar fi pericolul principal. Amintesc ca pe acest blog au aparut texte analitice remarcabile despre Dughin si dughinism semnate de filosoful politic brazilian Olavo de Carvalho:

http://inliniedreapta.net/dereferinta/olavo-de-carvalho-vs-alexandr-dughin/

“O serie de concepte-cheie din învățăturile savantului sovietic Aleksandr Dughin provin din… zoogeografie (nu e nimic de râs!). Un exemplu ar fi chiar Arctogaia . În zoogeografie, Arctogaia e alcătuită din regiunile Palaearctică (corespunzând, foarte în mare, Eurasiei), Nearctică (America de Nord, tot în mare) și altele, (de care nu are rost să ne ocupăm aici, dar probabil Dughin se ocupă).

S-a observat că anumite specii mutante, denumite de unii, neștiințific, și tovarăși de drum, deși mutate în America de Nord, scriu cum le convine șefilor palearctici eurasiatici. Deoarece savanții sovietici nu s-au pronunțat, știința nu dispune de dovezi pentru a explica pe deplin acest comportament. Cercetătorii pot deocamdată doar să constate atașamentul manifest, de natură încă neprecizată, dar de mare intensitate, al acestor specii față de Palearctic. Acesta ar putea explica și obiceiul, tipic anumitor grupuri, de a se identifica drept paleoconi , și de a criticataca tot ceea ce consideră drept neocon, de fapt, de a denumi neocon tot ceea ce criticatacă.

Încă nu știm dacă cercetarea științifică va reuși să evidențieze vreo relație ecosistemică între paleoconi și eurasiatici – cum ar putea fi, de exemplu, o piramidă trofică, ceva ce, în domeniul zoologiei, ar reprezenta cam ceea este organigrama într-o instituție. Dacă, să zicem, la vreun viitor dezgheț-perestroikă, ea ar fi pusă în evidență, va reprezenta un argument pentru intelligent design, dovedind că paleoconii lucrau pentru Eurasia conform unui plan. Deocamdată nu a fost, suntem în plină glaciațiune, așa că nimănui din comunitatea științifică nu i-ar putea trece prin cap o posibilitate atât de incorectă. Corect, darwinist, este deci să considerăm afinitatea de spirit (de duh, vreau să spun) dintre paleoconi și ideologii propagandiști ai EURusiei ca o chestiune de hazard.”

http://inliniedreapta.net/

PS Cartea lui Dughin “Bazele geopoliticii” a aparut in romaneste cu o postfata semnata de sociologul protocronist Ilie Badescu, profesor la Universitatea din Bucuresti. 

Pentru textul integral si comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/putinism-dughinism-si-pseudo-conservatorism-chipurile-national-bolsevismului/

Iconografia barocului revolutionar (de pe un blog din Caracas): Cina cea de taina cu “Che” Guevara (participa Isus, Bolivar, Marx, Lenin, Mao, Castro, Chavez, Marulanda Velez etc)

Comments are closed.

%d bloggers like this: