Doamna Lelia Munteanu si amintirile anului 1990 (plus un PS)

30/04/2012

Inteleg ca in “Gandul” jurnalista Lelia Munteanu se ocupa ironic de textul meu despre mexicanizarea Romaniei. Isi aminteste de volumul “Marele soc”. Face cateva impunsaturi pamfletare (in lipsa de analize serioase, se poarta pamfletul in Romania zilelor noastre). Marturisesc ca nu citesc “Gandul”, dar numele autoarei mi-a sunat cunoscut. Am facut o succinta cautare si am gasit linkul de mai jos. S-au scris atunci imunditii absolute, minciuni grosolane, nu foarte diferite de ceea ce se profereaza acum prin “Antene”.

Astept o teza doctorala despre presa romaneasca in acel an teribil. In mod cert, “Adevarul” si redactorii sai in frunte cu unul dintre principalii “intelectuali ai lui Iliescu”, propagandistul fesenist (altminteri notabil hispanist) Darie Novaceanu, nu vor apare in culori roze. Nu faceau decat sa minta, sa minta si sa minta. Alaturi de “colegii” de la “Dimineata”, “Azi” si “Romania Mare”. Alaturi de redactorii si crainicii “Televiziunii Romane Libere” condusa Razvan Theodorescu si Emanuel Valeriu (condusa de Eugen Preda, Radiodifuziunea fost mult mai decenta, nu toata lumea se rinocerizase). Minteau si instigau la ura, repetau mecanic lozincile urii nascocite de Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu si Gelu Voican Voiculescu.

In iunie 1990 eram la Bucuresti. Am vazut cu ochii mei  barbaria minerilor “indrumati” de securisti, am depus marturie in “22” (cea mai injurata revista din Romania, alaturi de cotidianul “Romania Libera”, de catre presa fesenista in frunte cu “Adevarul”, unde doamna Munteanu era redactor), in “Christian Science Monitor” si in “The New Republic”. L-am vizitat pe Marian Munteanu la Spitalul de Urgenta. Fusese batut bestial, ca si fratele sau Bogdan. Spre deosebire de doamna Lelia Munteanu, eu nu am nimic de regretat din ce-am scris atunci. Nu am participat niciodata la ponegrirea victimelor, nu am scris texte care sa poata indemna la linsaj. Cum nu regret nici ce-am scris pe subiectul mexicanizarii. Tout au contraire.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/secretele-mineriadelor-confesiunile-unei-drogate-regretele-leliei-m

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/doamna-lelia-munteanu-si-amintirile-anului-1990/

PS Subiectul discutiei este mexicanizarea, un concept aplicabil sau nu, dar oricum nu unul menit sa flateze USL ( a se citi definitia pe care o propun). Din pacate, unii citesc textele pe diagonala si pricep opusul a ce-am dorit sa spun. Ce sa-i faci, riscurile scrisului de pamflete in serie. Este si aceasta o profesiune ori un mod de a-ti petrece timpul (ne-o demonstreaza din plin “Alcibiade”). Ii linistesc: cand premierul desemnat va fi investit si va putea primi in aceasta calitate mesaje oficiale, va afla decizia mea privitoare la pozitia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER. Orice om normal care citeste ce-am scris in aceste zile (si nu doar in aceste zile, ma grabesc sa o spun) o poate anticipa. Numit de un premier al Romaniei, mi se pare firesc sa-l anunt despre aceasta decizie pe un premier al Romaniei. Este o chestiune de minima politete. A bon entendeur, salut…

A propos de Lelia Munteanu, un amic imi semnaleaza:

http://bestiar.blogary.ro/2010/05/29/leliuca-draga-poate-boc-era-drogat-ca-%c8%99i-golanii-din-%e2%80%9990/


Cine poarta sombrero? Adrian Nastase, Victor Ponta si mexicanizarea Romaniei

29/04/2012

Nu e absolut nicio bucurie sa vezi cum ti se indeplinesc profetiile sumbre. In 2007, am scris un articol in “Evenimentul Zilei” in care afirmam ca victoria lui Traian Basescu la alegerile din 2004 a dejucat scenariul mexicanizarii tarii. Mi-a raspuns cu o scrisoare deschisa, in “Jurnalul National” principalul artizan al acelui scenariu, fostul premier Adrian Nastase, cel pe care acum Cristian Preda il identifica drept ideologul sef al noii guvernari USL-iste.

Adrian Nastase era iritat si ulcerat de utilizarea acelui concept, tot asa cum, cam in acceasi perioada, Calin Popescu Taricenu a fost ofensat ca am numit masurile de crestere nasabuita a pensiilor  drept expresia peronismului balcanic. Cat se poate de simplu voi spune ca prin mexicanizare inteleg constituirea unui sistem politic intemeiat pe relatii clientelare, pe coruptie generalizata, pe spolierea avutiei publice, pe atrofierea pana la extinctie a justitiei independente, pe negarea a ceea ce se numeste responsabilizarea celor ajunsi in functii publice, pe hegemonia unui partid-mamut capabil sa controleze prin varii metode mass media si sa neutralizeze vocile autonome. Nu ma refer la conditiile concrete din Mexic, propun doar un “tip ideal” plecand de la anumite traditii din acea tara pentru a intelege perplexitatile si riscurile Romaniei pe care o doresc cei din USL.

In fapt, fie ca s-a aflat la guvernare, fie ca a fost in opozitie, formatiunea domnilor Iliescu, Vacaroiu, Nastase, Hrebenciuc, Mitrea, Dragnea, Ponta (cu interludiul Geoana) a fost cea care a facut si a desfacut jocurile in Romania incepand din 22 decembrie 1989. Am numit sistemul transpartinic de aliante, in varii directii, uneori stupefiante, creat in jurul acestor persoane un concubinaj straniu, o logodna a intereselor fundamental opuse valorilor liberale.

Faptul ca, din ratiuni oportuniste, PNL-u,l condus de mai intai de Calin Tariceanu, acum de Crin Antonescu, s-a pretat acestor fraternizari dubioase explica declinul etic al acestui partid candva onorabil. Orice ar spune dl Nastase, proiectul Basescu a fost si ramane unul al de-mexicanizarii Romaniei, de aparare si consolidare a statului de drept, de respingere a coruptiei, mari, mijlocii si mici, de respect pentru valorile civice.  Precizez ca nu ma consider, cum am citit, “parintele sintagmei mexicanizare”, a fost utilizata, in varii contexte si de altii (Florian Pantazi, de pilda). Ce-am facut eu a fost sa o aplic cazului politic romanesc.

Constat ca notiunea ramane valabila, iar tentativa de re-mexicanizare este in plina desfasurare. Asa interpretez eu ceea ce s-a petrecut in Parlamentul Romaniei pe data de 27 aprilie 2012: eliminarea, cu orice metode, a guvernului condus de Mihai Razvan Ungureanu, vinovat de a fi pus in pericol intereselevitale ale celor care, oricat ar nega acest lucru Adrian Nastase, prospera purtand un anumit sombrero politic…

http://stiri.kappa.ro/actualitate/26-03-2007/nastase-ii-raspunde-lui-tismaneanu-125199.html

http://cristianpreda.ro/2012/04/29/ideologul-lucreaza/

 

 

 


De ce a fost inlaturat guvernul Ungureanu? Updated

28/04/2012

Romania se afla din nou la rascruce. Fara a dramatiza ce s-a intamplat vineri, dar si fara a minimaliza efectul revenirii stangii la putere, cred ca accentul trebuie sa cada pe analiza rationala, cat mai putin emotionala. Pentru guvernul USL, care va fi probabil investit pe data de 7 mai, soseste clipa verificarii promisiunilor facute de ani de zile, a negocierilor cu organizatiile financiare internationale. Pentru PDL,  este ora trezirii din reverii victorioase si a pregatirii serioase pentru ceea ce urmeaza. A fost ratata o mare sansa pentru Romania. Imi place sa citez aceasta expresie franceza: Qui vivra, verra.

Pentru moment, am recitit un articol pe care l-am publicat pe “Contributors”, imediat dupa desemnarea lui Mihai Razvan Ungureanu ca premier. Iata un fragment:

Este greu de anticipat cum vor actiona, pana la urma, partidele care formeaza USL: se vor obstina intr-o atitudine de boicot al premierului desemnat ori vor sustine imperativul guvernabilitatii tarii in aceste conditii extrem de dificile? Le fel de importanta este atitudinea zonelor de influenta din coalitia majoritara. Va fi dl Ungureanu incurajat sa continue reformele initiate de guvernul precedent? Va gasi el sprijinul necesar pentru a continua lupta pentru eliminarea coruptiei?

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/experimentul-ungureanu/

Am citit azi in “New York Times” un articol despre caderea guvernului Ungureanu si am ramas consternat de erorile unui jurnalist altminteri subtil (Dan Bilefsky). Mai intai, autorul greseste cand spune ca procesul de formare a unui nou guvern va fi lung si complicat. Apoi, se inseala cand leaga votarea motiunii de politicile de austeritate (care, oricum, urmau sa fie revizuite in chestiunea salariilor)  si de protestele din februarie. Comparatia cu situatia din Republica Ceha mi se pare greu de sustinut. Miza jocului in Romania este intarirea sau slabirea statului de drept, justitia, lupta impotriva coruptiei, continuarea actiunilor DNA si a initiativelor judiciare aflate in curs. Nu mai putin, puterea in teritoriu. Acestea au fost cauzele coalizarii atator forte, mai mult sau mai putin vizibile, pentru inlaturarea guvernului Ungureanu. Marii corupti au actionat preventiv. Izolationismul liderilor USL, atacurile impotriva guvernului Ungureanu pe linia politicii externe net europenista si atlantista, tin tocmai de temerile legate de influenta UE asupra continuarii actiunilor anti-coruptie. Sunt de acord cu cei care accentueaza faptul ca dl Ungureanu intruchipeaza un stil politic diferit de cel incetatenit, cu intalniri de taina si cu maini care se spala reciproc, ca nu este unul dintre “veteranii” jocurilor de culise din politica romaneasca a ultimelor doua decenii. Este de vorba de un capital politic si moral care poate fi fructificat in lunile ce urmeaza. Nu vrea sa personalizez excesiv aceasta speranta. Dar rolul lui Mihai Razvan Ungureanu a fost, este si va fi decisiv. Sunt convins ca nu sunt singurul care gandeste astfel.

Pentru textul integral si pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/de-ce-a-fost-inlaturat-guvernul-ungureanu/

Update (29 aprilie 2012) Pe blogul sau, Teodor Baconschi scrie un excelent comentariu despre ceea ce urmeaza:

Lovitura parlamentară din 27 aprilie nu ține loc de alegeri. S-a lucrat doar prin “stimularea” oportuniștilor. În plus, așteptările enorme generate de populismul USL vor fi sau infirmate (cu rapida erodare a guvernului Ponta) sau realizate artificial (cu riscul derapajului macroeconomic). Reformele vor fi stopate. Manipularea se va extinde. Justiția va primi iarăși un căluș în gură. Până la toamnă, cabinetul roșu-galben va face situația albastră – evident, nu spre binele României, ci spre garantarea unui amplu proces de restaurație. În aceste împrejurări dificile, PDL nu are voie să aștepte, crezând că va reveni de la sine pe val. E nevoie de figuri credibile, de o altă abordare a dialogului cu electoratul de dreapta și de o analiză internă care să evite, pe viitor, erorile (intenționate sau nu) ale trecutului. Am intrat în purgatoriu. Văd aici condiția unei renașteri.

http://baconschi.ro/unitate-pentru-reconstructie/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=unitate-pentru-reconstructie

 

 


Reflectii dupa votarea motiunii: Cine a castigat de fapt?

27/04/2012

Motiunea a fost votata, guvernul Ungureanu a cazut, dupa toate probabilitatile Victor Ponta va forma un nou guvern. Unii comentatori s-au asteptat la acest deznodamant, altii mai putin (intre care si eu). A fost un vot straniu, cu dezertari de ultim ceas, cu multe schimbari la fata, cu acuzatii bizare (“guvern santajabil” este doar una dintre ele). Au fost abandonate cu o stupefianta lejeritate loialitati, solidaritati si angajamente morale. Nu este un moment fericit pentru credibilitatea etica a multor membri ai clasei politice romanesti. Cazul unui fost lider de sindicat din invatamant care a anuntat ca ca pleaca din PDL pentru ca s-ar fi saturat sa fie umilit si se alatura grupului PSD este mai mult decat elocvent pentru aceste salturi mortale. Timp in care, Mircea Geoana, fost candidat prezidential PSD, exclus din acest partid, ajunge sa voteze pentru motiune. Plecari si veniri, iesiri si intrari: ne aflam parca intr-un bal mascat in care identitatile pot fi schimbate arbitrar si naucitor.

Daca USL va forma noul guvern, va trebui sa-si asume destule masuri nepopulare, sa negocieze cu FMI, nu va mai putea mentine tonul belicos, contestatar si protestatar. Stategia strict negativa ar urma sa fie inlocuita cu una afirmativa. Chiar si un guvern de tranzitie trebuie sa-si asume un numar de obiective politice, economice, sociale si legislative. Vom vedea daca noul guvern va imbratisa retorica izolationista si strident nationalista a ultimelor saptamani.

Dl Ungureanu s-a comportat si a vorbit demn, a explicat ca exista o linie despartitoare intre viziunea sa si cea a autorilor motiunii, privitoare la insasi natura modernitatii democratice din Romania. Din acest moment, Mihai Razvan Ungureanu, un intelectual si politician de dreapta, consecvent cu valorile in care crede, va fi liber sa se dedice constructiei politice despre care a vorbit in ultimele luni. Cred ca vom asista la dezbateri serioase in PDL. Este nevoie de ceea ce se numeste soul-searching, de regasirea unui ethos politic care pare sa se vlaguit in ultima perioada, generand confuzie, frustrari si deziluzii.

Intrarea din nou in scena a lui Ion Iliescu, declaratiile sale triumfaliste, sugereaza cine este de fapt castigatorul acestui vot. Pentru presedintele de onoare al PSD este vorba de o batalie a carei miza o reprezinta o revenire a stangii la putere, justificarea optiunilor sale de-o viata, anti-liberale, anti-pluraliste si anti-capitaliste. La fel, patronul “Antenelor” isi poate freca mainile satisfacut: campania de diabolizare a guvernului Boc, mai intai, apoi a guvernului Ungureanu, a reusit. Cand Crin Antonescu si Dan Voiculescu se plimba brat la brat, nu e prea dificil sa stii cine a castigat de pe urma votarii motiunii.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/reflectii-dupa-votarea-motiunii-cine-a-castigat-de-fapt/


Domnule Ponta, ai grija ce iti doresti…

26/04/2012

Jocul de-a motiunile a ajuns intr-un punct critic. USL-ul a facut tot ce putea pentru a darama acest guvern, dar nu cred ca se va ajunge la acest deznodamant. Programul de guvernare al USL ramane o mare necunoscuta. Deocamdata, avem multe vorbe si putine propuneri de solutii. Este, cel putin asa cum vad eu lucrurile, o strategie a contestarii, nu una a constructiei si renovarii la un ceas istoric extrem de complicat.

Sigur, pot avea loc si rasturnari spectaculoase, dar, daca ne uitam pe declaratiile lui Victor Ponta (nu pe cele ale lui Crin Antonescu), ori pe cele ale lui Ion Iliescu, este clar ca PSD-ul nu are motive sa gestioneze economia acum, in aceste luni dinaintea alegerilor parlamentare. Si-ar anula sansele de a fi vocea protestului, ar trebui sa-si asume strategii care nu sunt neaparat populare (ba chiar dimpotriva, nu o singura data). Cred ca vor fi deci si unii parlamentari ai opozitiei care nu vor vota motiunea. Disciplina de cazarma pe care o doreste Crin Antonescu nu s-a instalat inca total si definitiv.

Daca se ajunge totusi la votarea motiunii, cred ca presedintele il va invita pe Victor Ponta sa formeze guvernul. Atunci abia vor incepe marile lupte din interiorul USL, o formatiune eterogena, nascuta nu din convergente ideologice, ci din resentimente comune. Dl Ponta va trebui sa mediteze la adevarul cuvintelor: “Beware of what you wish” (ai grija ce iti doresti).

http://www.evz.ro/detalii/stiri/vladimir-tismaneanu-dl-ponta-ai-grija-ce-iti-doresti-978658.html


De pomina: Epidemia de dezertari si absenta rusinii

25/04/2012

Urmaresc si eu, ca atatia altii, stirile despre exodul dinspre PDL. Fenomenul vorbeste nu doar despre starea politica a Romaniei de azi, ci si despre versatilitatea uluitoare a clasei politice, despre lipsa unor loialitati care garanteaza constituireasi cimentarea unei  traditii si a unei constelatii de valori comune. Azi fug dinspre PDL spre USL, maine dinspre USL spre cine stie cine. Doar doar vor fi invitati la ospatul cel mare. Singurul lor scop este sa cada in picioare, sa nu-si piarda privilegiile. Ii gasim pretutindeni, in fiecare partid. Sunt maleabili si ductili, se impauneaza cu vorbe mari, dar, in fapt, sunt expresia unei penibile nimicnicii.

Nu am nimic de adaugat la acest articol al doamnei Tia Serbanescu, aparut in ziarul “Curentul”. Decat, poate, ca ma intreb cum se simt acesti oameni cand se privesc in oglinda, cand raman singuri cu constiinta lor? Dar au ei constiinta? Proveniti de nicaieri, se reintorc in neant, fara jena, fara remuscari, fara sa le pese. Oameni fara insusiri, fara biografii, au gasit in fine sansa sa-si fabrice o biografie. I-a apucat subit dorul de dreapta, mai tin si discursuri despre moralitate publica. Pe care o descopera, iata, in USL. Sperand ca neantul poate fi un adapost, un loc de unde rusinea a fost expulzata.

Filipica

de Tia Serbanescu

Acest aprilie – întunecatul April, vorba lui Emil Botta – va rămâne de pomină în politica românească prin exodul pedeliștilor care cer locuri de muncă și azil politic în USL unde obțin pe loc cetățenie social-democrată sau liberală. Luni a fugit din PDL însuși vicepreședintele Senatului, veteranul Petru Filip, care în două ore ajunsese deja în PSD prin satelit: pentru a-și prezenta trofeul în direct, dl. Ponta a boicotat transmisia în direct a lecturii propriei moțiuni de cenzură și i-a urat bun venit acestui vânat de frunte. Discursul de trădare al dlui Filip a cuprins o filipică la adresa moralității politice („partidele ar trebui să fie orientate spre oameni cu credibilitate”), o aluzie istorică la furcile caudine, un pleonasm celebru („sper să-mi aduc puținul aport”) și o mare încredere de sine: „nu sunt expirat politic”. Atunci de ce miroase urât? În aceeași zi, din PDL au mai plecat doi aleși cu aceeași destinație. Normal. Capul care pleacă, sabia nu-l taie. Ceva atât de penibil chiar nu s-a mai văzut până acum.

Au mai plecat oameni și din PSD, dar barem nu s-au dus la alte partide ci și-au făcut propriul cuib. Și cum până vineri, când se va vota moțiunea mai sunt câteva zile, n-ar fi exclus ca USL să-și completeze cele opt locuri care-i mai trebuie pentru trântirea guvernului și provocarea unei noi crize. Specialitatea sa. Dar nu orice plecat este binevenit în USL: dl. Antonescu a explicat că selecția se face în funcție de „beneficiul electoral imediat” și de capacitatea trădătorilor „de a fi colegi”. Mai ales că scopul colegilor este total necolegial: „da, vrem dispariția PDL de pe scena politică” a mărturisit dl. Antonescu amenințându-i cu deportarea pe cei din PDL fiindcă n-au puritate de dreapta – pe care (culmea contradicției) a recunoscut că n-o are nici PNL (afiliat la stânga în P.E).

Astfel, visul dlui Năstase de a „destructura PD” a fost preluat după zece ani de dl. Antonescu. Această agresivitate s-a regăsit  și la deputatul PSD Solomon din Bârlad care l-a amenințat pe premierul Ungureanu că dacă „are nesimțirea” să treacă pe acolo fără să-i ceară voie, „va avea soarta lui Aldo Moro”. Memento Mori, mai exact.

Dl. Berceanu e convins însă că moțiunea de cenzură va cădea: „nu-i dau nicio șansă”. De fapt moțiunea însăși are un titlu la două capete: „Opriți  guvernul șantajabil; Așa nu, nciodată!”. Reiese că o parte a USL strigă „Opriți guvernul șantajabil!” iar cealaltă parte refuză urlând „așa nu, niciodată!” Autorul, la rampă!

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/de-pomina-epidemia-de-dezertari-si-absenta-rusinii/

 


Retorica urii si sindromul PSM

25/04/2012

In revista “22”, Andrei  Cornea discuta, calm, pertinent si la obiect, atacurile impotriva intelectualilor publici catalogati ca fiind “anexati” puterii.  Fantasmati drept un nucleu perfect omogen, controlat perfect de presedintele tarii, denigrati drept servitori umili ai acestuia, acesti intelectuali sunt supusi unui continuu exercitiu de ceea ce se numeste atac ad hominem. Scopul este lichidarea lor in efigie, compromiterea, intimidarea, amutirea lor  definitiva. Pe scurt, neutralizarea celor care nu traiesc starea de fetida beatitudine  a orchestrei dirijata de mereu fericele Felix…

Notiunea insasi de „putere”, arata distinsul carturar, este, in acest context, un semnificant fara semnificat. Putem vorbi de guvernamant, dar “puterea” este o notiune mult prea larga si prea aproximativa pentru a insemna ceva limpede in conditiile acestor polemici. Si totusi, suntem anuntati in chip rau-prevestitor,  ca un numar de intelectuali s-au “mercenarizat”.  Tonul l-a dat, acum cativa ani, fostul presedinte Emil Constantinescu catre i-a acuzat pe intelectualii nedispusi sa participe la campaniile voiculescine impotriva lui Traian Basescu, ca ar avea „suflete de sclavi”. Are el, desigur, suflet de erou…

Nu se sopteste o vorba despre rinocerizarea, adica vdamizzarea, atator jurnalisti, despre lamentabilul declin al standardelor de civilitate din discursul public, despre faptul ca ne intalnim cu o ingrijoratoare frecventa cu derapaje penibile ale comportamentului decent chiar in randul clasei politice. Faptul ca senatori PSD ajung sa utlizeze cu impunitate discursul urii este un indicator al unei  situatii departe de a fi normala. Sa-l ameninti pe primul ministru cu soarta lui Aldo Moro este mai grav decat o alunecare de discurs, tine de zona morbiditatii si a grotescului. N-am auzit pana acum de deputatul PSD Adrian Solomon, dar ce-am auzit acum m-a inspaimantat. S-a trecut un prag care desparte politica de gangsterism.

De prin 2006, deci din momentul declansarii actiunilor de condamnare a dictaturii comuniste, cei care au sustinut acest demers demistificator, terapeutic si regenerator au fost in chip continuu demonizati. S-a nascut formula stigmatizanta “intelectualii lui Basescu”, augmentata si pigmentata apoi de contributii pamfletare care vorbeau si continua sa vorbeasca despre “sinecuristi”, “camarilioti”, “pupini” si cate altele. Printre cei calomniati fara incetare se numara, in primul rand, oameni precum Gabriel Liiceanu, Andrei  Plesu, H.-R. Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Teodor Baconschi, Mihai Razvan Ungureanu, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Catalin Avramescu, Mihail Neamtu, Rodica Culcer, Sebastian Lazaroiu, Andrei Cornea si subsemnatul. N-au scapat de fulgerele noilor procurori nici Tom Gallagher, Cristian Preda, Dragos Paul Aligica, Monica Macovei, Ioan Stanomir, Dan Tapalaga, Adrian Cioflanca, Sorin Ionita, Cristian Patrasconiu, Andreea Pora, Rodica Palade, Mircea Marian, Brandusa Armanca ori Cristian Campeanu. Nu mai vorbesc de insinuarile imunde la adresa GDS si a revistei “22”. Se scriu rechizitorii inflamate impotriva „Evenimentului Zilei”, sunt denuntati cei care publica aici drept „lachei”, „valeti” etc

Faptul ca din ratiuni ce-ar merita explorate si deconstruite in detaliu, acest razboi impotriva intelectualilor este purtat nu doar de cei numiti de Cristian Ghinea, pe drept cuvant, cyberfascisti, ci si de alti intelectuali, intre care unii candva onorabili, este de natura sa te faca sa reflectezi  la festele pe carele pot juca vanitatea exacerbata, autocentrarea narcisista si ranchiuna indelung cultivata. In unele cazuri, putem chiar identifica ceea ce sunt ispitit sa numesc, inspirat de o conversatie cu un prieten de idei, sindromul PSM (nu Partidul Socialist al Muncii, ci Prematura Senilitate Maligna).

Scrie asadar Andrei Cornea:

De curând, Andrei Oișteanu a scris un excelent articol în 22  (Intelectualul și imaginea lui), în care protesta împotriva pasivității  intelectualilor care asistă intimidați la insultarea și calomnierea  imundă a lui Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici și Gabriel Liiceanu.  Sunt întru totul de acord cu Andrei Oișteanu: asistăm la o imensă  explozie de ură și de minciună împotriva celor trei, ajungându-se până  la arderea în efigie a unora dintre ei, precum s-a întâmplat nu de mult  la Timișoara. (Pe când arderea cărților?) Și de asemenea, asistăm la o  insidioasă campanie de intimidare. Unde mă despart totuși de Andrei Oișteanu este atunci când el vorbește  despre „reducerea intelectualității române la (doar) cei trei“. Nu, nu  intelectualitatea română este redusă în mod fals la tripleta de mai sus,  ci în mod țintit și neechivoc numai cei cărora li s-a pus eticheta de  „intelectualii lui Băsescu“. Aceștia sunt ținta urii, a cărei origine nu  trebuie căutată numai în psihologia resentimentului (vezi  „Anatomia  resentimentului”, ed. Vladimir Tismăneanu, Curtea Veche, 2010), ci adesea  și într-o direcționare politică clară. Apoi, multe dintre cele mai  ticăloase atacuri nu vin numai de la oameni care au studiat gramatica cu  Vanghelie și de la jurnaliști din liga C, precum Roncea, ci sosesc de  la intelectuali autentici, din liga A. Nu plebea agitată de demagogi  militează pentru desființarea morală și profesională a „intelectualilor  lui Băsescu“ și a celor asociați cu ei, ci chiar alți intelectuali.

http://www.revista22.ro/articol.php?id=14532

PS In revista “Apostrof” (aprilie 2012) a aparut articolul meu despre Horia Patapievici:

http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1764

Pe blogul sau, Teodor Baconschi atrage atentia, cu deplin temei, asupra implicatiilor penale ale amenintarii cu moartea la adresa premierului Mihai Razvan Ungureanu. Am tot spus-o, o repet, cuvintele au consecinte, nu sint fulgi de zapada care se topesc instantaneu. Uneori, aceste efecte sunt dintre cele mai grave. Este incurajator ca Adrian Nastase se delimiteaza de acest tip de discurs imbibat cu ura. Din pacate, Victor Ponta il utilizeaza si el, ceea ce spune mult despre forma sa mentala. Declaratiile lui Solomon “bazate pe instigarea la asasinat – sunt de o gravitate pe care nu o putem banaliza prin giumbușlucuri balcanice. Ele nu fac parte din ‘anul Caragiale’, ci din Codul Penal. Dacă aceasta este fața PSD în 2012, e momentul să ne trezim.”

http://baconschi.ro/e-momentul-sa-ne-trezim/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=e-momentul-sa-ne-trezim