Doamna Lelia Munteanu si amintirile anului 1990 (plus un PS)

Inteleg ca in “Gandul” jurnalista Lelia Munteanu se ocupa ironic de textul meu despre mexicanizarea Romaniei. Isi aminteste de volumul “Marele soc”. Face cateva impunsaturi pamfletare (in lipsa de analize serioase, se poarta pamfletul in Romania zilelor noastre). Marturisesc ca nu citesc “Gandul”, dar numele autoarei mi-a sunat cunoscut. Am facut o succinta cautare si am gasit linkul de mai jos. S-au scris atunci imunditii absolute, minciuni grosolane, nu foarte diferite de ceea ce se profereaza acum prin “Antene”.

Astept o teza doctorala despre presa romaneasca in acel an teribil. In mod cert, “Adevarul” si redactorii sai in frunte cu unul dintre principalii “intelectuali ai lui Iliescu”, propagandistul fesenist (altminteri notabil hispanist) Darie Novaceanu, nu vor apare in culori roze. Nu faceau decat sa minta, sa minta si sa minta. Alaturi de “colegii” de la “Dimineata”, “Azi” si “Romania Mare”. Alaturi de redactorii si crainicii “Televiziunii Romane Libere” condusa Razvan Theodorescu si Emanuel Valeriu (condusa de Eugen Preda, Radiodifuziunea fost mult mai decenta, nu toata lumea se rinocerizase). Minteau si instigau la ura, repetau mecanic lozincile urii nascocite de Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu si Gelu Voican Voiculescu.

In iunie 1990 eram la Bucuresti. Am vazut cu ochii mei  barbaria minerilor “indrumati” de securisti, am depus marturie in “22” (cea mai injurata revista din Romania, alaturi de cotidianul “Romania Libera”, de catre presa fesenista in frunte cu “Adevarul”, unde doamna Munteanu era redactor), in “Christian Science Monitor” si in “The New Republic”. L-am vizitat pe Marian Munteanu la Spitalul de Urgenta. Fusese batut bestial, ca si fratele sau Bogdan. Spre deosebire de doamna Lelia Munteanu, eu nu am nimic de regretat din ce-am scris atunci. Nu am participat niciodata la ponegrirea victimelor, nu am scris texte care sa poata indemna la linsaj. Cum nu regret nici ce-am scris pe subiectul mexicanizarii. Tout au contraire.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/secretele-mineriadelor-confesiunile-unei-drogate-regretele-leliei-m

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/doamna-lelia-munteanu-si-amintirile-anului-1990/

PS Subiectul discutiei este mexicanizarea, un concept aplicabil sau nu, dar oricum nu unul menit sa flateze USL ( a se citi definitia pe care o propun). Din pacate, unii citesc textele pe diagonala si pricep opusul a ce-am dorit sa spun. Ce sa-i faci, riscurile scrisului de pamflete in serie. Este si aceasta o profesiune ori un mod de a-ti petrece timpul (ne-o demonstreaza din plin “Alcibiade”). Ii linistesc: cand premierul desemnat va fi investit si va putea primi in aceasta calitate mesaje oficiale, va afla decizia mea privitoare la pozitia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER. Orice om normal care citeste ce-am scris in aceste zile (si nu doar in aceste zile, ma grabesc sa o spun) o poate anticipa. Numit de un premier al Romaniei, mi se pare firesc sa-l anunt despre aceasta decizie pe un premier al Romaniei. Este o chestiune de minima politete. A bon entendeur, salut…

A propos de Lelia Munteanu, un amic imi semnaleaza:

http://bestiar.blogary.ro/2010/05/29/leliuca-draga-poate-boc-era-drogat-ca-%c8%99i-golanii-din-%e2%80%9990/

Comments are closed.

%d bloggers like this: