O tempora! Dan Voiculescu si binele Romaniei

Citesc si ma frec la ochi, recitesc si tot nu-mi vine sa cred. Deci dl Voiculescu, marele artizan din umbra (alaturi de Ion Iliescu) al inlaturarii guvernului Ungureanu, tot nu este satisfacut. In loc sa-si savureze victoria cu un excelent single malt scotch, neobositul Dan Voiculescu este de-acum angrenat full time in regizarea urmatoarei miscari: suspendarea presedintelui ales al Romaniei. Ii pasa cumva de imaginea tarii, de Curtea Constitutionala, de statul de drept? Sa piara Basescu, abia atunci vom putea respira in voie. Abia atunci Romania va fi din nou a noastra, ca un bunele timpuri ale lui Iliescu, Vacaroiu si Nastase.

Avem de-acum nominalizari de intelectuali de seama, ori, ma rog, a unuia, in functii de varf, evident ei merita aceste pozitii intrucat USL-ul este o intreprindere meritocratica. Nu ca Basescu si pupinii, camariliotii oportunisti insetati de bani si de privilegii. Cel care a intemeiat o formatiune de buzunar cu numele absolut irezistibil de “Partidul Umanist Roman” a fost intotdeauna un mare pretuitor de intelectuali. Adica le-a stiut pretul. E nevoie de exemple? Pentru ca tot se evoca anul 2004, poate ar merita sa vedem cine si cum se pozitiona pe-atunci. Ce-am avut eu de spus am spus-o public, nu in camere bine pazite. Chiar in “Jurnalul National” am scris, in toamna anului 2004, ca Traian Basescu reprezinta un nou stil politic, ca nu face parte dintre “utecistii lui Ion Ilescu”. Desfid pe oricine care ar putea gasi macar un rand al meu favorabil candidaturii prezidentiale a lui Adrian Nastase.

Acum, dl Voiculescu, in urma unei epifanii greu de sesizat de noi, muritorii de rand, este arhanghelul noii revolutii “conservatoare”, care este la fel de conservatoare precum bunul simt al lui Crin Antonescu. Este ceasul unei revanse care putea fi prevazuta. Al reglarilor de conturi, al platii dobanzilor pentru serviciile depuse in toti acesti ani, pe antene, pe irealitati, pe blogurile stangii “liberale” si ale socialismului balcano-guevarist. Dintre toti actorii acetei tragicomedii, cel care stie cel mai clar despre ce este vorba, este Dan Voiculescu. N-am vorbit in viata mea cu el, dar i-ar urmarit atent mimica in sedinta Parlamentului din 18 decembrie 2006, atunci cand Vadim Tudoar si haita sa il huiduiau pe presedintele Traian Basescu.  Nu aplauda, nu parea miscat de omagiul adus victimelor comunismului, era dur, opac si impasibil. In vara acelui an incepuse marea dosariada. Numele sau fusese mentionat, o legenda atent construita s-a dovedita casabila, trebuia cumva oprita acea “debandada”. Trebuia pregatita rapid debarcarea lui Basescu. Suspendarea din 2007 a esuat. Dar planul a fost tinut minte si este reluat acum.

Iata asadar ultimatumul lui Dan Voiculescu:

In anul 2007 cand presedintele a fost suspendat in Parlament am fost la Cotroceni cu o delegatie si i-am spus ca e bine pentru Romania sa demisioneze. La cum il stiu pe Traian Basescu cred ca isi va da demisia. Ar fi un ultim act care ar putea sa-i salveze din imagine, pentru ca va ramane in istoria Romaniei ca o pata neagra. Daca nu-si da demisia in 30 de zile atunci va fi suspendat in urmatoarele 60 de zile. Dupa acestea vom avea 30 de zile pana la referendum, iar apoi alegeri prezidentiale in acelasi timp cu alegerile parlamentare in octombrie sau noiembrie.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/o-tempora-dan-voiculescu-si-binele-romaniei/

Comments are closed.

%d bloggers like this: