Har Domnului, Universitatea din Bucuresti a decis ceea ce este normal ca o asemenea institutie sa faca. Comisia de Etica va analiza avalansa de acuzatii la adresa tezei doctorale a premierului Ponta si va propune masurile de rigoare in cazul ca fraudele vor fi dovedite. Este o chestiune de autorespect si de aparare a legii, a valorilor stiintifice, a integritatii academice si a propriei imagini. Daca dl Ponta pare sa desconsidere imaginea Guvernului Romaniei si semnificatia titlului de doctor invocat in CV-ul primului ministru (adica al sau, asumat pe proprie raspundere), ma indoiesc ca acelasi lucru se poate spune despre venerabila institutie bucuresteana care este Universitatea. La fel, cred ca ideea formarii, de catre Facultatea de Drept, unde a fost sustinuta, in 2003, teza scrisa sub indrumarea profesorului Adrian Nastase, a unei comisii compusa din experti internationali, este binevenita. Important, in egala masura, este sa nu se tergiverseze acest proces. Sper ca Universitatea din Bucuresti sa actioneze cu maxima celeritate spre a evita situatii jenante in raport cu personalitati internationale care detin doctorate onorifice si care, neindoios, citesc in presa informatii despre acest scandal.
Tin sa spun ca am si o miza personala in toata aceasta poveste. Nu, nu cum crede probabil Victor Ponta, pentru ca as participa la o imaginara actiune “furibunda” impotriva Guvernului (ca si cum el ar fi guvernul!) urzita de tot mai demonizatul Traian Basescu. Detin titlul de doctor de la aceasta universitate, obtinut in urma unei sustineri publice, in 1980, a tezei “Revolutie si Ratiune Critica. Teoria politica a Scolii de la Frankfurt si radicalismul de stanga contemporan”. Un subiect, la vremea aceea, heterodox. Ceea ce numim “marxismul occidental” era departe de a fi pe placul ideologilor oficiali. Sunt mandru de munca mea, dincolo de faptul ca multe lucruri le vad acum diferit. Stiu precis ca n-am furat ideile si textele nimanui. Am citat din Adorno, Hannah Arendt, Benjamin, Fromm, Gramsci, Horkheimer, Kolakowski, Korsch, Lukacs, Marcuse, Marx, Sorel. Cu trimiteri la surse si la paginile din surse. Cum o fi fost profesorul Ovidiu Trasnea, coordonatorul stiintific al tezei, dar nici in ruptul capului n-ar fi acceptat o teza doctorala fara note de subsol, fara ghilimele necesare, fara trimiteri la pagina citata si cu o “bibliografie selectiva” in final. Verificabilitatea citatelor dintr-o asemenea disertatie doctorala este o conditie sine qua non a onorabilitatii ei, o premisa metodologica non-negociabila a scientificitatii ei.
Nu pot crede ca profesoarele Alina Mungiu-Pippidi, Zoe Petre si Ecaterina Andronescu ori profesorii Andrei Marga, Stelian Tanase si Vlad Nistor ar putea pune la indoiala acest principiu sacronsanct in lumea academica. Insusi faptul ca am ajuns sa-l discutam ma lasa perplex. Sunt consternat ca profesorul Andrei Marga, pana recent rector al Universitatii “Babes-Bolyai”, o fortareata a spiritului academic din Romania, care i-a acordat in 2010 doamnei Angela Merkel titlul de Doctor Honoris Causa poate sa faca aceasta afirmatie: “Presa este concentrată pe o acuzaţie care nu are niciun fundament”. Chiar niciun fundament? Halucinam cu totii? Halucineaza “Frankfurter Allgemeine Zeitung”? Halucineaza revista “Nature” pe care, sunt convins, fiziciana Angela Merkel, cancelar al Germaniei, o cunoaste foarte bine? Oare acesta va fi raspunsul profesorului Marga daca doamna Merkel il va intreba ce se petrece in Romania?
Am stat de vorba in aceste zile cu numerosi universitari din Occident, specialisti in tranzitiile post-comuniste, in politica comparata si in drept, cu jurnalisti interesati de tot mai alarmantele stiri despre degradarea procesului democratic din Romania. Cuvantul care revine mereu este “epurari”. Alaturi de acesta, “plagiat”. Vrem ca Romania sa fie privita drept un stat de nedrept (Unrechtsstaat)? Ar fi absurd si extrem de inadecvat, mai ales acum, cand justitia isi spune, cu verticalitate, cinste si curaj, cuvantul in cazuri precum Nastase si Vantu.
Premierul Ponta trebuie sa renunte la atitudinea de eschiva bascalioasa si sa spuna cat poate de limpede: “Daca acuzatiile de plagiat sunt confirmate si mi se retrage titlul de doctor, imi voi da demisia”. Apetitul de putere nu are voie sa umbreasca demnitatea insasi a imaginii tarii. Nu mai putin important este faptul ca acest scandal se produce in plina perioada de bacalaureat. Cititi articolul profesoarei Maria Bucur de la Universitatea Indiana si veti intelege care pot fi consecintele pentru atatia studenti originari din Romania ale unei imagini grav compromisa de acuzatiile, extrem de serioase, aduse premierului Victor Ponta si, nu mai putin semnificativ, de ciudata, stupefianta sa nonsalanta.
Scandalul presupuselor plagiate comise de premierul Ponta imi aminteste, si nu doar mie, de una din celebrele polemici ale perioadei Ceausescu. Prozatorul Eugen Barbu a fost acuzat, in primul rand de Fanus Neagu, de furt, in romanul sau “Incognito”, din operele unor Andre Malraux (romanul “Speranta”), Mihail Koltsov (“Jurnalul” din Spania) si Konstantin Paustovski (amintirile marelui scriitor rus). Brigada de soc din jurul revistei “Saptamana” a pornit la atac, Barbu, inspaimantat de riscul deconspirarii fraudei si al compromiterii sale publice, s-a plans isteric ca este victima unei cabale urzita de cei de la “Europa Libera” (Monica Lovinescu si Virgil Ierunca) si “oamenii lor”.
O comisie condusa, din cat tine minte, de respectatul profesor si istoric literar clujean Mircea Zaciu, a cercetat cazul si a ajuns la concluza ca, intr-adevar, Barbu comisese un plagiat incontestabil si absolut scandalos. A urmat un comunicat al Uniunii Scriitorilor, discutii cu Ceausescu, tentative ale politrucilor de a amuti vocile criticilor “patronului”, cum i se spunea lui Barbu. La vremea aceea, Malraux si Paustovski erau decedati. Mort era si jurnalistul Mihail Koltsov, prietenul lui Hemingway (il recunoasteti ca personaj in “Pentru cine bat clopotele”), fusese executat sub acuzatia de spionaj in 1940 (dupa alte surse in 1942). A fost reabilitat in 1956, dupa “Raportul Secret” al lui Hruciov.
Citesc acum o relatare despre pozitia intiala a Comisiei de Etica. Sa fie vorba de Comisia de la Universitate ori de Consiliul National de Etica “restructurat” acum doua saptamani de ministrul interimar Pop? Ideea ca plagiatul poate fi analizat doar daca exista sesizarea unei parti presupus vatamata este aiuritoare. Cum spuneam, har Domnului ca rectorul Universitatii a decis sa actioneze in regim de urgenta.
Premierul Victor Ponta a transmis Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica (ANCS) o adresa prin care solicita sa ii fie analizata teza de doctorat sustinuta in 2003, in contextul acuzatiilor lansate in ultimele zile in spatiul public. Comisia de Etica a spus ca nu poate analiza o “autosesizare” si ca, pina acum nu s-a primit nicio sesizare. Mai mult, Comisia a afirmat ca doar cei care au fost plagiati pot face sesizari. In plus, Comisia a invocat faptul ca este extrem de ocupata, are alte prioritati.
PS Aflu ca dl Mang, ministru desemnat de trista amintire, fortat sa se retraga “spre binele partidului”, nu a plecat sa se reculeaga, cum poate ar fi fost normal dupa furtuna din jurul plagiatelor personale, ci se agita in continuare, ba chiar ameninta. Deci, departe de a se cai, de a ispasi moral pentru faptele frauduloase, este cel care rosteste fraze vindicative la adresa lui Daniel Funeriu. Daca dl Mang pare sa nu aiba vocatie de savant, iata ca are in schimb porniri de epurator:
Ioan Mang, acuzat la randul sau de catre cercetatori straini de multiple plagiate, a afirmat ca Daniel Funeriu reprezinta “o unealta stalinista care poate sa faca orice oricand pe placul lui Traian Basescu” si ca PSD va avea timp “sa se ocupe” de actualul consilier prezidential: “Eu sunt convins ca, inclusiv in cazul meu, totul a plecat de la Cotroceni, executantul fiind Daniel Funeriu. Daniel Funeriu da ‘interviuri’ la National Journal (cred ca a vrut sa spuna “Nature Journal”–VT). O sa discutam si despre subiectul asta, cand va veni vremea, despre Daniel Funeriu. O sa avem timp sa ne ocupam si de Daniel Funeriu, nu este un personaj atat de important in acest moment. S-a facut o jucarie, o lege, care poate opera in timp, nu conteaza de cand pana cand, de catre niste indivizi care nu au niciun subiect comun cu subiectul, nici cu autorul originalului si au facut o unealta care poate sa faca orice oricand pe placul lui Traian Basescu”, a declarat Mang, pentru Ziare.com.
O rostire bolovanoasa, sacadata, abrupta si brutala, precum masurile adoptate in cascada de guvernul Ponta-Antonescu-Voiculescu, Guvernul Marii Epurari Nationale.
Pentru comentarii:
Posted by tismaneanu 
tismaneanu.wordpress.com 