O luna de pontocratie: Omul fara insusiri si fara proiect

Primul lucru pe care il putem constata dupa o luna de experiment pontocratic este ca starea de permanenta agitatie, zumzetul naucitor creat de statiile de televiziune mogulizate cu ale lor excrescente pe bloguri si de discursurile incontinente ale lui Crin Antonescu par sa se fi domolit. Victor Ponta pozeaza in omul “linistii si ordinii”. Nu stiu daca si al legii–vom vedea ce se va intampla in cazul Adrian Nastase, tergiversat de o maniera care intrece orice imaginatie. Inteleg ca urmatoarea infatisare are loc pe 13 iunie, o zi in care, absolut previzibil, Ion Iliescu devine extrem de nervos.

In 1990, FSN-ul strangea randurile in jurul sloganului “Un presedinte pentru linistea noastra”. Brucan proclama necesitatea “partidului mare”. Pluralismul era stigmatizat drept sursa de “instabilitate”. Piata libera era demonizata, timp in care fostii securisti faceau averi ilicite. Avea loc privatizarea nomenklaturii. Decomunizarea era ignorata cu superbie, ba chiar atacata drept “vanatoare de vrajitoare”. Nu m-ar mira ca foarte curand Victor Ponta sa anunte ca a sosit momentul sa “o lasam mai moale” cu decomunizarea. Este in fond vorba de discipolul celui care ii persifla pe cei care “ling dosare”…

In 1990, fostii asistenti si lectori de la “Stefan Gheorghiu” (Vasile Secares, Virgil Magureanu, Iosif Boda, Dorel Sandor, Elena Zamfirescu), fostii cercetatori de la Centrul de Studiere a Tineretului de pe langa CC al UTC (Petre Datculescu, Vladimir Pasti) si cati altii lucrau de zor la intemeierea ideologica a ceea ce H.-R. Patapievici a definit drept sistemul Iliescu. In parte, cum putem constata, au izbutit. Insa doar in parte. Dar ideologia construita atunci este fundamentul “teoretic” al pontocratiei.

Pontocratia este efortul neo-nomenklaturist, inradacinat in ranchiuna nedisimulata si apetit vorace pentru acapararea tuturor resurselor, materiale si simbolice (v. TVR), de a restaura sistemul Iliescu, lovit puternic, dar nu se stie daca si mortal, de reformele juridice si institutionale incepute in 2005 si accelerate in ultimii ani. Zamislit politic de gruparea Iliescu-Hrebenciuc-Nastase, Victor Ponta le este indatorat pana peste cap, nu va iesi din poruncile lor.

Devorat de imense complexe, un monument de egocentrism, spirit revansard si vindicativ, Crin Antonescu participa zelos la aceste actiuni menite sa intoarca inapoi ceasul istoric. Dupa parerea mea, restauratia a demarat fara urma de ambiguitate ori de jena in noiembrie 2010, in momentul “marelui bocet national” orchestrat in primul rand de Antene si de Realitatea, in memoria rapsodului oficial al comunismului dinastic, Adrian Paunescu. Nu era omagiat doar poetul, cum o fi fost el, ci se rosteau panegirice pentru “marele patriot”, “militantul pentru binele celor multi” etc, se pregatea resuscitarea (reabilitarea) miturilor celor mai nocive ale stalinismului national.

Esecul guvernului Ponta este cel mai penibil in domeniul educatiei. Doi ministri abandonati pe drum, un al treilea, interimar, despre care nu stii daca sa razi ori sa plangi. La Ministerul Culturii, un personaj in plina ancheta judiciara care fuge de tribunal ca dracul de tamaie. Diplome inventate, masini de lux primite “imprumut” de campionul egalitarismului si colectivismului, o lipsa socanta de solutii substituita printr-un exces de tupeu. Sa nu mi se spuna ca am  acum vreo problema personala cu Victor Ponta. Oricine se uita in arhiva “Contributors” ori a “Evenimentului Zilei” stie ca am scris cat se poate de direct despre marginirea intelectuala si po9litica a celui pe care l-am numit un “Che” Guevara din Balcani. Este omul fara insusiri si fara proiect. La acest capitol  se intalnest perfect cu Crin Antonescu.

Si totusi. Exista un electorat de centru-dreapta in Romania, exista de-acum o clasa de mijloc si, poate cel mai important, exista o masa critica de cetateni care nu vor sa fie umiliti, spoliati si mintiti. Nu toata lumea savureaza obscenitatea publica (spre a relua formula lui Andrei Plesu). FSN-ul a mizat pe infantilizarea sistematica a maselor. USL-ul incearca sa reia aceasta strategie, manipuland informatii, in special prin trusturile felixiote. Dar nu poti minti pe toata lumea tot timpul. Iata cateva ratiuni pentru a ne pastra un optimism moderat.

Pentro o remarcabila analiza a momentului pontocratic:

http://inliniedreapta.net/pax-pontana/#comments

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/o-luna-de-pontocratie-omul-fara-insusiri-si-fara-proiect/

Comments are closed.

%d bloggers like this: