Inapoi la epoca de piatra: Pontocronism si protocronism

Este halucinanta perseverenta intru Rau a acestui guvern. Iata ca a aparut “Ordonanta de urgenta”. Aflam, in fine, de ce este atat de presanta eliminarea lui H.-R. Patapievici si a echipei sale de la ICR. E vorba, pasamite, de salvarea fiintei nationale. Cu vorbe scremute si facand din non-sens argument juridic, Ordonanta (cu un titlu care aminteste cea mai sinistra perioada stalinista, suna parca a fost tradusa din ruseste, “despre unele masuri in domeniul culturii”) ii reproseaza unuia dintre cei straluciti si demni intelectuali ai Romaniei ca prezenta sa in fruntea ICR ar periclita „sentimentul de apartenență la națiunea română a celor stabiliți vremelnic în alte state”. Nu se exemplifica, se proclama apodictic.

Se manipuleaza cinic o fantasma identitara inspirata, parca, din imaginatia tracomanului ceausist Iosif Constantin Dragan. La care se adauga metoda satarului de inspiratie chisinevschiana. Fiindca tot traim sub zodia Gadea (Suzanica reincarnata in Mihai). In ce hal a putut sa decada PNL-ul daca a ajuns sa gireze adoptarea intr-o hotarare de guvern a fetidelor calomnii vadimiste! Ce vor fi simtit ministrii Andrei Marga si Eduard Helwig cand au citit aceste randuri siderante?

De fapt, despre profesorul Marga stim, intrucat aflu acum ca a contrasemnat Ordonanta. Deci specialistul in Habermas si in pragmatism, promotorul unificarii europene, contrasemneaza, deci legitimeaza, deci devine complice activ cu unul dintre cele mai rusinoase acte anti-culturale din istoria Romaniei, comparabil cu odiosul pamflet al politrucului Sorin Toma (“Poezia puterfactiei sau putrefactia poeziei”) impotriva lui Tudor Arghezi si cu Tezele din iulie 1971 ale lui Ceausescu. Sustine distrugerea unei institutii respectata si admirata pe plan global. Fara o analiza, fara o evaluare, prin ukaz jdanovist. Nu cred ca mai este ceva de comentat pe acest subiect.

Toti cei care credem in valorile adevaratului liberalism, in pluralism, in societatea deschisa, avem datoria morala sa nu tacem. Tot asa cum intelectualii romani onorabili au rezistat si s-au opus protocronismului, este acum momentul sa tinem piept reincarnarii sale in ipostaza istorica pe care o putem numi pontocronism. Prima data tragedie, a doua oara farsa, scria Marx. In cazul de fata este vorba de o farsa cu efecte tragice.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12532815-patapievici-revocat-maximum-15-zile-toata-conducerea-dupa-guvernul-schimbat-legea-icr.htm

Textul Ordonantei (habar n-am cine a putut concepe aceasta insailare de vorbe fara noima, reluare penibila a tuturor poncifelor de care abuzau trambitasii gen Dumitru Popescu-Dumnezeu, Adrian Paunescu, Eugen Florescu si Mihai Dulea) este un monument al protocronismului in forma sa cea mai virulenta. O revenire la epoca de piatra a neo-stalinismului ceausist. Daca in aceasta directie obscurantista, atavista si fundamental anti-moderna vrea guvernul Ponta sa impinga diplomatia culturala romaneasca si, de fapt, intreaga cultura romana, este vai si-amar. Nu e vorba aici de patriotism, ci de desfigurarea politicianista a acestui legitim sentiment. Nu cred ca semnificatia distructiva (as fi spus absurda, dar absurdul nu are sens) acestui moment poate fi exprimata mai limpede decat o face regizorul “Mortii domnului Lazarescu” si al “Aurorei”, Cristi Puiu:

Această Ordonanţă nu este altceva decât una din expresiile provincialismului nostru multifaţetat. Institutul Cultural Român este cu adevărat singura instituţie a statului român care a reuşit performanţa de a ne restitui bruma de demnitate atât de necesară însănătoşirii noastre că naţie. Dacă noi am început să fim asociaţi şi cu altceva decît Ceauşescu, Dracula sau copiii străzii, acest lucru i se datorează în mare măsură echipei conduse de Horia-Roman Patapievici, care a muncit vreme de opt ani de zile la resuscitarea identităţii noastre culturale. Nu grija pentru bunul mers al Institutului Cultural Român i-a îndemnat pe iniţiatorii acestei Ordonanţe să purceadă la mazilirea conducerii ICR, ci doar banala, păcătoasa şi lipsită de glorie INVIDIE. Iar invidia, din păcate, pare a fi consubstanţială spiritului politicienilor noştri, care, iată, nu au reuşit să depăşească momentul Mioriţa.

Mai grav este că, fiind atât de prezentă în viaţa şi relaţiile noastre şi aflându-se la originea celor mai multe gesturi (politice sau nu!), această invidie mioritică a reuşit să se adapteze şi să-şi modifice atât de bine structura, încât cu greu mai poate fi identificată ca atare – şi, deci, eradicată. E o chestiune care ţine de o diagnosticare greşită: politicienii au denumit-o „interes national” şi o tratează, deci, cu surle, trâmbiţe, coroane de flori şi monumente… Poate şi mai grav e faptul că cei mai mulţi dintre noi nu ne dăm seama…

Sigur, nu doar invidia a reuşit să-şi piardă urma, ci şi setea de putere, care, în mod bizar, tot „interes national” se cheamă în jargonul politicienilor noştri.

Revin: nu interesul naţional şi grija pentru bunul mers al Institutului Cultural Român i-a determinat pe iniţiatorii ordonanţei să recurgă la această sinistră execuţie cu iz de fratricid, ci invidia.

http://www.filmreporter.ro/15-06-2012-regizorii-se-coalizeaza-apararea-icr-ului-este-intolerabil-ce-se-intampla/

Ii indemn pe cititorii acestui articol sa semneze protestul lansat de Alianta pentru o Romanie Curata:

http://www.romaniacurata.ro/

Pentru cei care vor sa inteleaga ce a fost protocronismul, recomand excelenta carte a Alexandrei Tomita care, iata, devine de o acuta actualitate:

http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/o-istorie-glorioasa–dosarul-protocronismului-romanes-48/

Atacul impotriva Arhivelor Nationale prin demiterea istoricului Dorin Dobrincu face parte din aceeasi campanie de revenire la un neo-stalinism desantat care urmareste deprofesionalizarea educatiei si a cercetarii stiintifice, impunerea clientelismului, a lautarismului si a plagiatului ca norma academica in defavoarea transparentei, a competentei si a onoarei:

http://adriancioflanca.blogspot.ro/2012/06/nu-va-atingeti-de-arhive.html

Update: Cred ca esenta a ceea ce se petrece in Romania la ora actuala este surprinsa de distinsa jurnalista si critic de teatru Florica Ichim care scrie pe site-ul “petitie online”:

Daca aceasta petitie nu va fi luata in seama, dovedeste ca guvernul si parlamentul ignora glasul intelectualilor si ca libertatea in Romania n-a fost castigata inca. Cand spun “intelectuali”,nu ma refer la veleitarii jalnici, oportunisti , nevertebrati, demolatori de valori , ci la cei care pot construi pentru cultura romana , la cei din stirpea lui Horia Roman Patapievici. Cand il inlaturi pe Tismaneanu din fruntea unui organism care cerceteaza crimele comunismului, cand il inlaturi pe Dorin Dobrincu de la conducerea Arhivelor Nationale, adica omul care a deschis ahivele P.C.R. si C.C. si a facut enorm pentru cunoasterea adevarului istoric, cand vrei sa transformi -vezi tex tul ordonantei- un organism, ca I.C.R. condus de Patapievici, care promoveaza coerent cultura romana in lume intr-o institutie destinata doar comunitatilor romanesti de peste hotare “in scopul pastrarii si perpetuarii identitatii nationale” ( ofensiva abea a inceput), dovedeste ca nu este vorba despre un conflict Basescu-Ponta, ci de un plan bine coordonat, structurat , de un atac conjugat al comunismului activ , iesit victorios la vedere.

http://www.petitieonline.ro/petitie/contestarea_oug_cu_privire_la_functionarea_institutului_cultural_roman-p28379058.html

Recomand textul de o maxima claritate al Monicai Macovei, o analiza cat se poate de exacta a naturii distructiv-vindicative a regimului Ponta-Antonescu-Voiculescu:

http://www.monica-macovei.ro/blog/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/inapoi-la-epoca-de-piatra-pontocronism-si-protocronism/

Comments are closed.

%d bloggers like this: