Un spectator angajat: Neagu Djuvara despre PNL la ceasul Becali

31/10/2012

Har Domnului, exista si oameni intregri, onesti si principiali care spun lucrurilor pe nume. Balciul belicos declansat de iresponsabilii duumviri indrumati de Iliescu si de Felix este opusul normalitatii democratice. Intre cei care refuza sa taca si identifica exact patologiile de-democratizarii, se afla istoricul si politologul Neagu Djuvara, fostul student al lui Raymond Aron, un veritabil intelectual critic, un exemplar spectator angajat.

Este pacat ca ca vocile lucide din interiorul PNL sunt atat de rare. El Crin stie cum sa intimideze, sa puna calusul in gura, sa stigmatizeze, sa marginalizeze, sa neutralizeze, sa mazileasca, sa-i umileasca si sa-i improaste cu noroi pe cei care cuteaza sa-i puna sub semnul intrebarii genialitatea, eficacitatea si clarviziunea. El Crin recurge la amenintari si, daca este nevoie, la santaj (a se vedea aluziile la plagiatul lui Ponta). El Crin nu este machiavelic, este doar malefic.

Tismaneanu, despre Crin Antonescu si "mecanismul mental al Fuhrer-ului"

Am spus-o si o repet, El Crin este cel mai ridicol personaj din viata politica romaneasca a ultimelor doua decenii. Nu m-am inselat. Dar ridicolul nu ucide intotdeauna. Cat timp El Crin trage sfori in politica romaneasca, spatiul libertatii este periclitat. Intreg comportamentul sau politic se manifesta sub semnul vacuitatii si fatuitatii. S-ar infrati cu oricine pentru a-si atinge scopul. Il lasa rece puseurile xenofobe si sexiste ale lui don Gigi.

Reiau aici cuvintele domnului Djuvara despre degringolada PNL condus de “marele carmaci” El Crin.

Istoricului Neagu Djuvara ii este rusine sa fie coleg de partid cu Gigi Becali si sustine ca un partid care a ajuns sa fuzioneze cu toate ramasitele din politica nu mai este un partid liberal.

Neagu Djuvara a precizat, insa, ca nu isi da demisia din PNL deoarece familia sa este in miscarea liberala de peste 170 de ani, relateaza Digi 24.

“Am 170 de ani de liberalism, n-am voie sa-mi dau demisia din asa ceva, dar cu cei de azi nu am nicio legatura. Un partid liberal care fuzioneaza cu ramasitele lui Voiculescu, pe urma il primeste si pe Becali, asta nu mai e Partidul Liberal. Este o harababura.

Strainii nu mai inteleg nimic din ce se intampla in tara. Destituirea lui Basescu, revenirea lui, alianta unui partid liberal cu unul socialist sunt asa de nebunesti, incat mi-e rusine. Strategia adusa de actualul PNL nu-mi convine deloc, ma fac ca nu-i cunosc”, a spus Neagu Djuvara.

Mai mult, Djuvara il ataca si pe Ponta, in problema plagiatului, dar si pe ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu, pentru ca a spus ca nu este un lucru grav ce a facut acesta.

“M-am infiorat sa vad pe doamna ministreasa a Educatiei venind sa explice ca nu-i lucru grav ca Ponta a facut un plagiat”, a conchis istoricul.

Nu cred ca mai este ceva de adaugat. Cuvintele reputatului carturar sunt pline de amaraciune. Tot asa cum Andrei Marga a ingropat ICR-ul sub betonul armat al marginirii protocroniste, El Crin persevereaza sa inmormanteze liberalismul romanesc, uzurpandu-i insemnele, tradandu-i traditiile si maculandu-i identitatea.

http://www.ziare.com/neagu-djuvara/pnl/djuvara-rusinat-de-pnl-nu-mai-e-liberal-dupa-fuziunea-cu-ramasitele-lui-voiculescu-1198887

Pentru comentarii:

http://hydepark.ro/articol/articol/un-spectator-angajat-neagu-djuvara-despre-pnl-la-ceasul-becali-1138.html


O zi de doliu pentru statul de drept: De-democratizarea Romaniei continua

30/10/2012

Decizia Senatului de a sfida o hotarare irevocabila a celei mai inalte instante judiciare din Romania arata cat se poate de limpede in ce directie vrea USL sa impinga tara. Se adeveresc, sub ochii nostri, cele mai sumbre profetii despre strategia de de-democratizare a unei tari care face parte din Uniunea Europeana si din NATO. Fetisismul unui majoritarism parlamentar corupt si corupator, nesupus niciunui control al legii, duce in final la subminarea a tot ceea ce defineste democratia moderna. 

Cand am scris despre transformarea Romaniei in Belarus, am fost persiflat. Cand am accentuat, alaturi de Tom Gallagher, Dragos Paul Aligica, Rodica Palade, Dan Tapalaga, Cristian Campeanu, Ion Cristoiu, Mircea Marian, Sabina Fati, Dan Andronic, Andreea Pora, Dan Turturica, Grigore Cartianu, spre a-i numi doar pe acestia, ca intre 3 si 6 iulie 2012  a avut loc o tentativa de lovitura de stat, am fost ironizati si calomniati. Iata ca scenaristul en titre Dan Voiculescu a anuntat pasii urmatori ai pucistilor. Timp in care Gigi Becali se deda la un sexism absolut scandalos fara ca liderii PNL sa-i propuna o cura educativa precum aceea a lui Dan Sova dupa ce s-a lansat in afirmatii negationiste despre Holocaust. Acolo unde justitia este calcata in picioare, libertatea insasi se afla intr-un mortal pericol.

Public mai jos un remarcabil articol aparut pe platforma “Contributors” al profesorului Ioan Stanomir, expert pe probleme constitutionale si unul dintre cei mai profunzi cercatatori ai comunismului si post-comunismului din Romania:

Votul de astăzi al Senatului României prin care o sentinţă a celei mai înalte curţi din sistemul judecătoresc a fost ignorată marchează un pas decisiv în direcţia lichidării în România a statului întemeiat pe domnia legii şi separaţia puterilor. Actul senatorilor de a trece, deliberat, peste decizia judecătorească prin care se constata starea de incompatibilitate a lui Mircea Diaconu este un gest care priveşte nu doar un caz particular, ci defineşte maniera în care Parlamentul înţelege să impună, în contra constituţiei şi a legilor, inegalitatea dintre cetăţeni, subminând, în mod fatal, poziţia pe care o deţine puterea judecătorească.

Sfidarea unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie se înscrie în logica naturală a unei conduite ce tinde să privească suveranitatea parlamentară ca fiind absolută şi ilimitată. O asemenea tendinţă conduce, în mod previzibil, la dispariţia tuturor elementelor pe care se sprijină ideea însăşi de domnie a legii. Disponibilitatea camerei superioare de a înfrânge voinţa unei Curţi de judecată, în numele solidarităţii de partid, nu se poate califica altfel decât ca o încălcare brutală şi deschisă a cerinţelor care definesc statul de drept. O dată cu acest vot al Senatului, întreg eşafodajul pe care se fondează ordinea constituţională este lipsit de relevanţă. Care mai este utilitatea juridică şi simbolică a unei instituţii ca Agenţia Naţională de Integritate? Şi ,mai cu seamă, care mai este poziţia constituţională a puterii judecătoreşti, în condiţiile unei ingerinţe vizibile a legislativului?

Dincolo de aceste întrebări, rămâne o certitudine legată de ziua de 30 octombrie 2012. În această zi, majoritatea din Senatul României a indicat că statul de drept şi separaţia puterilor în cadrul guvernământului încetează să mai fie un cadru funcţional în patria noastră. Este o zi de care merită să ţinem seama, dacă intenţionăm cu adevărat să ne apărăm şi să păstrăm cuceririle libertăţii.

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/30-octombrie-2012-cum-moare-un-stat-al-domniei-legii/


Stilul paranoic in politica romaneasca: El Crin si “imbecilii”

29/10/2012
Ma intreaba unii cititori daca in Statele Unite as putea scrie un articol cu un asemenea titlu. Raspunsul este pozitiv. Exista o carte celebra de Richard Hofstadter intitulata “Despre stilul paranoic in politica americana”. Daca diagnosticul, politologic si psihologic, este corect, nu este in niciun caz vorba de vreo insulta. In cazul fostului presedinte interimar al Romaniei, cred putini se indoiesc ca avem de-a face cu o forma inflamata de manie a persecutiei si de un narcisism exacerbat. Se crede centrul lumii, buricul pamantului, salvator al neamului, fiinta providentiala din stirpea marilor conducatori de popoare. De-aici si numele pe care il folosesc pentru el, aluzie la El “Che”, “El Libertador” sau El Cid…

 
 
Doua sunt maladiile de care sufera Crin Antonescu: incontinenta verbala si delirul persecutiei. Dupa ce a afurisit Occidentul intr-un discurs de pomina rostit in stil peronist (ori mussolinian) pe stadion, micul caudillo de Dambovita isi iese din nou din fire si injura ca la usa cortului. Si-a mutat candidatura in zona “padurii nebune” si ii ataca furibund pe cei care vad in aceasta fuga proba fricii marelui chiulangiu national de o competitie veritabila. Cineva spunea ca Sandra Pralong, candidata ARD, n-ar avea sanse in fata demagogului aflat intr-o permanenta transa. Ma indoiesc.

Sandra Pralong este o intelectuala veritabila, cu merite exceptionale in lupta pentru dezvoltarea societiatii civile din Romania. Poate spune lucruri importante despre ce inseamna educatia occidentala, competitivitatea si criteriile de integritate academica. A fost consiliera pentru problemele diasporei in timpul presedintiei lui Emil Constantinescu. Este o persoana competenta si echilibrata. Pe scurt, tot ce nu este El Crin. Inteleg ca pe acea pozitiei va candidadin partea USL politologul Daniel Barbu, cel care a fost consilierul lui Crin in cele cincizeci de zile cat s-a instalat pe post de tantos interimar la Cotroceni. Va fi o lupta cat se poate de interesanta.

Cand nu mai gaseste argumente, El Crin recurge, ca si Ion Iliescu, la sudalma. Iata ultima-i isprava: “Dacă cineva crede că este îndreptăţit să folosească formula «a fugit din Bucureşti» o poate folosi. Sunt deja imun la revărsarea de ură, de calomnie, de insultă, care îmi este adresată de toată echipa bine hrănită a propagandei băsiste, aşa încât o formulă în plus nu mai contează.” Deci aceia care spun adevarul despre comportamentul las si isteroid al celui care s-a infratit cu xenofobul Gigi si care sta sluj in fata lui Felix si a lacheilor acestuia, sunt catalogati automat drept “imbecili”.

Am revazut recent, in cadrul seminarului despre dictatori si dictaturi pe care il tin la mine la universitate, filmul “Downfall” despre ultimele zile ale lui Hitler. Mecanismul mental al Fuhrer-ului, delirul de persecutie al Fuhrerului era exact acesta: toti cei care aveau cea mai mica indoiala privind geniul sau erau “tradatori” (v. cazul Moisescu-Chiliman), “cretini” si “imbecili”, instrumente ale “propagandei iudeo-bolsevice”.

Hitler spunea ca isi urmeaza destinul cu certitudinea unui somnambul. Cam asa stau lucrurile si cu omul nostru din Isaccea. Traind mereu in lumea conspiratiilor, El Crin nu poate vedea decat conspiratii in jurul sau. Este vorba de o patologie mentala care il va pierde, mai devreme sau mai tarziu. Eu unul cred ca mai devreme mai degraba decat mai tarziu.


Aisbergul revansei: Despre viata politica a Romaniei de azi

27/10/2012

Confuzie, debusolare, demoralizare: acestea ar fi cele trei cuvinte care capteaza starea de spirit din Romania acestui sfarsit de an convulsiv si nevrozant. In pofida eforturilor pucistilor, Romania continua sa fie un stat de drept. Unul sub atac, dar unul functional. Public mai jos un scurt interviu pe care l-am dat ziarului “Jurnalul de Bacau”. Ii multumesc si pe aceasta cale lui Gabriel Pop pentru cuvintele bune pe care mi le-a trimis in momente dificile din acest an tulbure.

Redactor: – Ce parere aveti despre viata politica, de azi, din Romania?

Vladimir Tismaneanu:Este o mare deruta, o confuzie axiologica, o bulversare a valorilor, spre a relua formularea lui Dan Tapalaga. Lovitura de stat esuata din 3-6 iulie 2012 a dovedit ca fortele anti-democratice, populist-xenofobe, anti-occidentale, corupte si cleptocratice, sunt extrem de active si urmaresc subminarea cat mai rapida a statului de drept. Nu e vorba doar de varful acestui aisberg al revansei, de duumvirii Ponta si Antonescu, ci de adevaratii papusari, Iliescu si Felix.

Incercarea de demitere a lui Traian Basescu a avut o miza care depasea persoana acestuia. Este vorba de un intreg proiect care trebuia lichidat. Actiunile de restauratie au debutat cu suspendarea din primavara anului 2007. Dan Voiculescu a condus si atunci operatiunea. Omul acesta nu-i va ierta niciodata lui Traian Basescu condamnarea dictaturii comuniste ca ilegitima si criminala. Fara acea condamnare nu ar fi avut loc transferul a mii si mii de dosare catre Colegiul CNSAS, Felix ar fi fi scapat de marea sa umilire: decizia finala a justitiei ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica. “Cu o ura ne-mpacata” si-a jurat el atunci ca nu-l va ierta in veci de veci pe Traian Basescu.

USL este de fapt PSD-ul care a inghitit un PNL anihilat de ambitiile nesabuite ale lui El Crin. A avut loc practic sinuciderea PNL. Opozitia are nevoie de coerenta, de consecventa, de tenacitate, de imaginatie politica. Nu sunt pesimist, observ mobilizarea fortelor de centru-dreapta, urmaresc cu mare interes dezbaterile din tara. Cum stiti, nu sunt un defetist, imi place sa lupt intelectual. Ceea ce detest sunt loviturile sub centura, infamiile, miselia. Ceea ce dispretuiesc este rinocerizarea unor intelectuali deveniti pionii lui Crin, Ponta si Felix.

Red: – Exista pericolul ca democratia sa se dilueze sau sa inghete chiar daca suntem membrii UE si NATO?

V.T.:Pericolul nu poate fi negat, s-a vazut limpede si alarmant in vara anului 2012 ca exista posibilitatea reculului, a de-democratizarii, a utilizarii formelor legale pentru distrugerea statului de drept. Pe de alta parte, a fost un test si pentru UE. Dincolo de polarizarile ideologice, dincolo de afinitatile politice, UE a pus piciorul in prag si le-a spus pucistilor ca practicile lor sunt intolerabile. A existat o robustete a institutiilor care apara statul de drept, in primul rand Curtea Constitutionala. Dar este clar ca manipularile au fost teribil de eficiente, ca Antenele si surorile lor si-au creat un public dispus sa accepte balivernele isterizante transmise necontenit.

Red.: – Cum vedeti anul politic 2013?

V.T.: – Va fi un an agitat., deopotriva economic si politic. S-a acumulat multa ura in psihologia colectiva. Nu este o ura spontana, ci una construita metodic. Cred ca razboiul cultural va continua: vor fi confruntari puternice in lumea intelectuala intre cei care sustin valorile occidentale si cei care, din varii ratiuni, s-au raliat USL-ului. Politic, va avea loc o intarire a zonei de centru-dreapta, mai ales in conditiile unei posibile guvernari USL. Nemultumirile inevitabile se vor focaliza in directia celor aflati la guvernare.

Probabil ca plagiatorul Ponta va parasi cumva prim-planul scenei politice, dar acest lucru depinde de baronii uselisti. Un lucru este sigur: cat timp Felix si Iliescu trag sforile, nu va fi pace in Romania.Pentru acesti oameni despartirea de mentalitatile si cutumele comuniste este inacceptabila. Mentalul lor este unul totalitar. Discipolii lor, Ponta si Antonescu, nu fac decat sa exacerbeze metodele invatate la scoala iliesciana de minciuni si dezinformare. Dar exista si alte forte politice in Romania, viitorul nu este concesionat sarlatanilor, snapanilor, borfasilor si demagogilor de balci.

Red.: Si pentru ca suntem in pragul alegerilor din Statele Unite, pe scurt, cum vi s aparut desfasurarea campaniei electorale americane si, pentru Romania, cine ar fi mai bine sa fie presedinte la Casa Alba?

V.T.:Evident, Europa nu este miza alegerilor din Statele Unite. As merge mai departe si as spune ca nu politica externa ii diferentiaza cel mai puternic pe cei doi candidati. Divergentele tin de filosofia economica si sociala. Sigur, Mitt Romney este mai putin dispus sa se angajeze in negocieri cu dictatorii din ceea ce numim “rogue states”. La fel, Romney a identificat mai limpede decat Barack Obama primejdia renasterii expansionismului rus. Faptul ca Romney s-a referit la politica de-odinioara fata de Africa de Sud (din perioada apartheid-ului) ca forma de presiune asupra Iranului este incurajator. Cred ca Romney are o perspectiva globala mai clara si mai hotarata. In timpul vizitei in Polonia a spus lucruri care sugereaza un interes mai accentuat pentru Europa de Est si Centrala decat in cazul actualului presedinte.

Red.: – Va multumim pentru analiza dvoastra si pentru rapiditatea cu care ne-ati raspuns la intrebari.

A consemnat Gabriel Pop

http://www.jdb.ro/interviu-in-exclusivitate-cu-vladimir-tismaneanu-s-a-acumulat-multa-ura-in-psihologia-colectiva/


Asaltul urangutanilor: Mircea Cartarescu despre viitorul Romaniei

25/10/2012

Ma intreaba multi prieteni cum vad viitorul Romaniei in anul 2013 si dupa aceea. Recunosc ca imi vine extrem de greu sa fiu optimist. Sigur, lovitura de stat a esuat, dar cei care au pus-o la cale nu contenesc sa conspire impotriva statului de drept. Dezertarea unor personalitati politice precum Emil Constantinescu si Zoe Petre este cat se poate de deprimanta, dupa cum deprimanta este imbarcarea entuziasta a unor intelectuali pe corabia antonesciana in compania lui Gigi Becali si a lui Rosca Stanescu. Nu mai vorbesc de cooptarea unui distins istoric precum Dinu C. Giurescu, un om care stie exact ce a insemnat comunismul, in regimentul felixiot de turle si sobe (vorba lui Mihail Novicov). Campionul national al turpitudinii, El Crin, se declara monarhist. Regele il decoreaza pe Cornel Nistorescu (alaturi de personalitati admirabile, intre care Ana Blandiana). Libertatea este privita ca un obiect negociabil. Statul de drept este tinta permanenta a atacurilor de tip mafiot. Anticomunismul este uitat, ignorat, persiflat. Traim timpuri buimace si buimacitoare, intr-adevar.

Mojicia cea mai crasa, nesimtirea cinica polueaza spatiul public pana la a-l face irespirabil. Un istoric literar pe vremuri echilibrat echivaleaza actualul linsaj al lui Mircea Cartarescu, o oroare pe care orice intelectual care se respecta ar trebui sa o condamne fara urma de ambiguitate, fara tot felul de rasuciri sofiste, cu un imaginar dans ce-ar fi avut loc pe mormantul bardului comunismului dinastic, Adrian Paunescu. Nu, ceea ce s-a petrecut atunci a fost o o riposta justificata data bocetului national regizat de cei care conduc azi Romania. Era o reactie fireasca la ceva obscen. Ceea ce se petrece acum in raport cu Mircea Cartarescu, cu H.-R. Patapievici si cu alti intelectuali demonizati de “Antene”, este obscen.

In “Evenimentul Zilei”, autorul “Levantului” si al “Orbitorului”, acele capodopere ale literaturii romanesti pe care niciun atac mizerabil nu le va putea umbri, scrie cu trista luciditate despre actualul cosmar romanesc. Traim la ceasul in care urangutanii isi fac de cap, iar Romania risca sa devina un alt Belarus:

Obrăznicia sfruntată, pescuitul în ape tulburi, nerespectarea legilor, tirania majorităţii, populismul agresiv, holocaustul cultural, atentatul la fibra morală a naţiunii, fireşti când eşti guvernat de un plagiator şi de un Adolf în miniatură, ne vor scoate până la urmă din Occident şi ne vor arunca acolo unde pare că vrem să dovedim, mereu şi mereu, că ne e locul: unde şi-a dus surdul roata şi mutul iapa, unde şi-a-nţărcat dracul copiii, lângă Moldova, Ucraina şi Belarus. Nu ştiu dacă cei ce ne conduc azi şi-au propus deliberat performanţa asta, nu ştiu dacă şi-au vârât şi ruşii coada în planurile lor, dar şi aşa, şi aşa, tot acolo ajungem. Nu mai cred în trezirea, în al unsprezecelea ceas, a României.

Romanticii credeau că fiecare popor are un geniu bun care veghează asupra sa. Al nostru cred că s-a sinucis de ruşine şi umilinţă în vara teribilă care ne-a pus pe şinele catastrofei. Vom avea ce ne-am dorit: o ţară şterpelită şi vârâtă-n buzunar de cefele groase din parlament, o ţară de o sărăcie (inclusiv de idei, de valori, de modele) cum n-a mai cunoscut ea în istoria ei modernă. În schimb bogată în ură şi în dispreţ, în frustrări şi complexe de inferioritate, în mitocănie şi proastă creştere.

Un lucru nu vor putea face însă cei care vor însângera după alegeri trei sferturi din sala Parlamentului: nu vor aduce prosperitatea promisă, nici măcar nu vor putea menţine sărăcia de azi. Leul se va prăbuşi tot mai vertiginos, gafele din economie şi finanţe vor avea consecinţe draconice şi frământările sociale nu vor mai putea fi controlate prin Antene şi prin veşnica supapă Băsescu.

Apocalipsa noastră va fi şi apocalipsa lor, şi nu se vor găsi destule capete ale lui Moţoc ca să mulţumească un popor minţit cu cinism de cinci ani de zile. USL nu va avea un sfârşit bun. Pe cât e de monstruos, ca un Transformer de pe Cartoon Network, pe atât se va prăbuşi mai adânc, “ca un copaci mare”, cum ar spune cronicarul. Până atunci însă nu va lăsa piatră pe piatră în România, căci de 22 de ani nu ştiu formaţiune politică atât de pornită pe pângărire şi distrugere.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/SENATUL-EVZ-Apocalipsa-acum-1007612.html

 


Epidemia de paranoia: Marea “conspiratie” a ziaristilor straini

24/10/2012
In anii 60, Mircea Crisan se distra, cu voie de la partid, pe seama unui imaginar corespondent american, probabil agent al CIA, care habar n-are de Romania reala, dar trimite reportaje mincinoase, menite sa calomnieze munca eroica si plina de abnegatie a poporului. A venit randul sau sa paraseasca Romania si sa spuna cu totul altfel de bancuri. La ora actuala, propagandistii marturisiti sau nu ai USL desfasoara o campanie intensa impotriva jurnalistilor straini care indraznesc sa scrie despre naravurile autoritariste ale guvernarii Ponta-Antonescu. Au fost vestejiti corespondentii unor mari ziare, de la “Frankfurter Allgemeine” la “Financial Times” si “Le Monde”.

Acuzatiile sunt extrase din vechea recuzita stalinista, actualizata in anii 90 de Ion Iliescu si aparatul sau de dezinformare. Opozitia este taxata drept “anti-patriotica”, “tradatoare”, “venala” si cate altele. Jurnalistii straini sunt in cel mai bun caz naivi ori chiar stupizi, daca nu de-a dreptul mercenari platiti din fondurile secrete ale fostului ICR (prezentat de “liberalul” Rosca Stanescu drept camuflaj pentru teneborase operatiuni SIE). Un comentator cu intense simpatii de stanga (in directia radicala, pentru care Marx insusi nu a fost suficient de revolutionar!) il acuza pe Andrew Gardner, de la “European Voice” de imbecilitate. Personajul nu-si cenzureaza umorile, la lasa sa se dezlantuie in voie. Nu, Victor Ponta nu este un om de stanga, ne asigura respectivul, el ar fi chiar un “centrist”. Bine ca nu “impaciuitorist”. Nu a acceptat Ponta punctajul lui Barroso? Omul avea candva umor. La ora actuala este doar un ventriloc intunecat, ranchiunos si chinuit. Intre atatea efecte nefaste, sa notam faptul ca ideologia distruge simtul umorului. Ideologul este prin definitie o fiinta incruntata.

Ne intalnim din nou cu sindromul fortaretei asediate, propriu stalinismelor dintotdeauna. Criticile din presa straina, bine documentate si lipsite de partizanate locale, sunt caricaturizate pana la completa desfigurare. Se cultiva suspiciuni paranoice. Strainul este prin definitie hain, ticalos, idiot si rau-intentionat. Se agita, precum pe vremea lui Ceausescu, lozincile neamestecului in trebuirile interne, ale egalitatii in drepturi, ale independentei si suveranitatii, sunt folosite aceste teme pentru a legitima o putere care se confrunta cu un acut deficit de credibilitate internationala.

Este vorba de contrapartea mediatica a ceea ce Ponta si Antonescu intreprind politic: izolarea tarii, despartirea de Europa, demonizarea oricui indrazneste sa arate adevarata natura, ostila statului de drept, a actiunilor lor. Conspiratorii care au pus la cale lovitura de stat esuata din 3-6 iulie 2012 mizeaza pe acei jurnalisti dispusi sa scrie, cu un iresponsabil cinism, despre reaua credinta a presei straine. O singura exceptie pe agenda defaimarii: “Vocea Rusiei”, acel megafon putinist despre care bravii comentatori uselizati din Romania pastreaza o tacere de mormant.

Pentru comentarii:

http://hydepark.ro/articol/articol/marea-conspiratie-a-ziaristilor-straini-1126.html


Adio, PNL: Încetaţi să pălmuiţi istoria României, domnule Antonescu!

24/10/2012

Actualul Partid Naţional Liberal este o caricatură penibilă a ceea ce înseamnă tradiţia liberalismului românesc. Deveniţi argaţii lui Felix, nimic nu-i îndreptăţeşte pe Crin Antonescu, Relu Fenechiu, Puiu Haşotti, Eugen Nicolaescu, Andrei Marga şi alţi baroni ai acestei formaţiuni aşa-zis naţională şi liberală, să invoce o moştenire morală şi politică pe care au reuşit să o profaneze fără urmă de jenă. Dar, ca şi cum faza întâi a rinocerizării, alianţa cu Iliescu-Geoană- Ponta şi Felix, n-ar fi fost suficientă, trebuia să vină şi faza următoare, becalizarea. Crin Antonescu comite o enormă impietate spunând că familia Brătianu a făcut compromisuri asemănătoare cu ale sale. Familia Brătianu nu a bătut palma cu securiştii, cu politrucii bolşevici, cu clovnii de bâlci, cu plagiatorii mitomani şi cu demagogii iresponsabili. Încetaţi să pălmuiţi istoria României, domnule Antonescu!

În decembrie 2009, l-am asemuit pe Crin Antonescu cu Gh. Tătărescu. Amicul meu Toader Paleologu mi-a reproşat acest lucru şi avea dreptate. Nu, personajul caudillist în zdrenţe pe care îl numesc El Crin nu este omul care, sub teribile vremi, a făcut compromisuri pe care noi le putem regreta, dar care nu erau nicicum rezultatul unei opţiuni valorice libere. Vă rog, domnule profesor de istorie Crin Antonescu, puneţi frâu avalanşei de minciuni pe care le debitaţi despre istoria liberalismului din România. Dinu Brătianu a murit în puşcărie pentru că a crezut într-o Românie cinstită, tolerantă şi democratică. În anii războiului, când dictatorul Ion Antonescu organiza Holocaustul în România, Dinu Brătianu a protestat, nu a fraternizat cu xenofobia delirantă şi asasină. Nu-i mai invocaţi pe Brătieni pentru a va acoperi turpitudinile!

Am regăsit textul articolului meu publicat pe platforma online „Contributors”, din 9 ianuarie 2011, în momentul în care am decis să returnez Premiul Brătianu al PNL. Nu mă aşteptam însă să se ajungă până la ceea ce trăim în aceste zile, la un abisul nesimţirii. Am acceptat premiul în 2001 fără să ştiu că, pe baza documentelor ulterior făcute publice de CNSAS, din juriu făceau parte şi personalităţi care au colaborat cu Securitatea. În 2000, Premiul “Brătianu” a fost acordat d-lui Mugur Isărescu. În 2002, premiul i-a revenit d-lui Andrei Marga care a anunţat cu acel prilej înscrierea în PNL. Evolutia, ori mai precis spus involutia sa ulterioara nu mai necesita comentarii.

În altă ordine de idei, în aceste zile au apărut online documente privind sumele cheltuite cu mine de ICR în 2011. Nu e necesar să spun care este scopul. Precizez că am fost iniţiator şi coordonator al conferinţei internaţionale despre destinul intelectualilor în secolul douăzeci la Washington, ca parte a unul proiect multianual de colaborare între ICR, Woodrow Wilson International Center for Scholars şi universităţile Georgetown şi Maryland. Onorariul a reflectat atât statutul de organizator cât şi faptul că am prezentat una din cele două prelegeri principale ale conferinţei. Cealaltă a fost susţinută de prestigiosul filozof politic, Mark Lilla, profesor la Columbia University.

Toate informaţiile se găsesc în domeniul public, în rapoartele de activitate anuale ale ICR. Ce este dincolo de zona civilităţii este faptul că profesorul universitar, politolog şi jurnalist, unul dintre intelectualii remorcaţi de USL, Stelian Tănase, a publicat, în prima fază, documente contractuale semnate de mine si de ICR în forma completă, cu date personale neanonimizate. Acest lucru a fost comis deliberat, informaţia neavând altă sursă decât actuala conducere a ICR. Se ştie ca am fost adeseori ameninţat cu moartea. Oare nu mai există nicio limită?