Recomandare de lectura: “Puterea ideilor” de Isaiah Berlin

 
Exista o traditie a gandirii liberale care trebuie cunoscuta, cultivata si afirmata, mai ales atunci cand valorile statului de drept sunt periclitate. Demagogii mizeaza intotdeauna pe ignoranta istorica si cecitate morala. Nu cred că exagerez în vreun fel afirmând că Isaiah Berlin (1909-1997) a fost, alături de Raymond Aron si John Rawls, cel mai important reprezentant al gândirii liberale din veacul XX. Este ceea ce marturisea si Mario Vargas Llosa in discursul de la decernarea Premiului Nobel pentru Literatura. Destinul acestui extraordinar spirit, adversar ireconciliabil al oricărei forme de tiranie, fie ea politică ori mentală, ne dă ocazia să medităm la soarta liberalismului politic în lumea de astăzi. Cartea “Puterea ideilor”, aparuta la Humanitas in colectia “Zeitgeist”, este o invitatie la reflectie lucida si un manifest impotriva oricaror simplificari tendentioase.

Isaiah Berlin nu a creat un sistem filosofic. Cu ani în urmă, el propunea o distincţie esenţială pentru istoria ideilor: pornind de la o fabulă antică, discernea între gânditorii din familia ariciului şi cei din familia vulpii. Primii sunt obsedaţi de o idee grandioasă, câtă vreme cei din a doua categorie acceptă să recunoască legitimitatea unor demersuri mai puţin ambiţioase, pe mai multe direcţii şi planuri. Ariciul este cel care ştie un lucru, şi din această poziţie epistemică decurge un monism şi chiar un absolutism radical. Vulpea ştie mai multe lucruri şi se încăpăţânează să le privească în complexitatea şi relativitatea lor. Unii din criticii lui Berlin au văzut în identificarea gânditorului britanic cu orientarea vulpii un sprijin pentru direcţiile relativizante din filozofia contemporană. Eu cred că este vorba mai degrabă de recunoaşterea polimorfismului inevitabil al vieţii sociale şi spirituale, ca şi de o atitudine deliberat reticentă în raport cu pretenţiile omnisciente ale arhitecţilor de sisteme metafizice.

Gratie lui Berlin, intelegem faptul ca ideile au deopotriva putere si consecinte, ca exista o responsabilitate a actului intelectual. Liberalismul fără iluzii al lui Berlin, Kołakowski, Havel, Tony Judt sau Judith Shklar este de fapt trista şi dureroasa lecţie pe care cealaltă Europă a lăsat-o civilizaţiei occcidentale contemporane. Opera lui Isaiah Berlin ofera sansa de a învăţa această lecţie, de a interioriza trauma, complexităţile, dar şi speranţele pe care secolul 21 le-a adus cu sine din veacul trecut. Berlin a lăsat în urmă o operă deschisă, o metodologie a îndoielii şi, mai ales, o justificare profundă, credibilă şi durabilă a pariului pe libertatea fiinţei umane. Timothy Garton Ash scria candva, reluind celebrele cuvinte ale lui John F. Kennedy: Ich bin ein Berliner, adica un adept al lui Isaiah Berlin. Ma alatur formularii sale.

Mi-as dori mult sa vad tradusa in romaneste superba biografie a lui Berlin datorata filosofului liberal canadian Michael Ignatieff. Este unul dintre marile mele regrete in viata ca nu l-am cunoscut personal pe Sir Isaiah, desi am vorbit mult despre el cu oameni care i-au fost apropiati, inclusiv doi intelectuali atat de diferiti ca opinii politice precum Eric Hobsbawm si Roger Scruton. Citind cartea lui Ignatieff (stranepotul al unui ministru de interne tarist, contele Nikolai Ignatiev, si nepotul lui Pavel Ignatiev, ministrul educatiei sub Nikolai al II-lea, antipodic situat in raport cu optiunile strabunicului si bunicului sau), am avut insa sentimentul ca stau de vorba cu marele ganditor.

http://www.humanitas.ro/humanitas/puterea-ideilor

Comments are closed.

%d bloggers like this: