Chipuri, embleme, dezvaluiri: Angelo Mitchievici despre “Lumea secreta a nomenclaturii”

Nu cunosc un politolog român de o mai ma­re acuitate şi profunzime în analiza ace­lor infinitezimale şi imponderabile care dau mă­sura a ceea a constituit esenţa co­mu­nismului românesc, nucleul aparatului politic, fiinţa sa in­timă, întortocheată şi obs­cură, însufleţită de re­sen­ti­mente intratabile şi idealuri incalculabile, decât Vla­di­mir Tismăneanu. Este ceva ce re­găsesc numai în cărţile lui, acel resort nu doar bio­gra­fist, ci şi autobiografic, o in­timitate liminală de o lu­ci­di­tate necruţătoare cu lu­mea pe care o descrie şi de care se desparte trep­tat, nu în sensul unei rebeliuni ado­les­centine care îi îndemna pe atâţia alţi ti­neri intelectuali să adere la marxism, ci prin­tr-un examen de demistificare inte­lectuală care i-a determinat pe aceiaşi ti­neri ajunşi adulţi să-şi reconsidere prima dragoste de pe poziţiile unei lucidităţi a ceea ce Milan Kundera numeşte în le­gă­tură cu societăţile totalitare „paradoxurile terminale“, experienţă devastatoare în­cercată şi de ultimul Istrati, cel al iluziilor pierdute din Spovedanie pentru învinşi.

 Volumul Lumea secretă a no­menclaturii. Amintiri, dez­vă­luiri, portrete, ultima carte a lui Vladimir Tismăneanu, este neîndoielnic mai mult decât o autobiografie dublată de o galerie de por­trete. Văd în ea expusă o perspectivă asu­pra unei lumi care funcţionează în ter­menii unei societăţi secrete, dominată de un sectarism ermetic, o microsocietate cu gnoza ei, cu riturile, miturile şi secretele ei concret punitive, o perspectivă care re­uneşte rarisim o familiaritate a privirii din interior, filtrată printr-o emoţie necen­zurată, care lasă să vorbească memoria unui lucid observator, a cărui competenţă ştiinţifică este orientată tocmai către de­construirea mecanismelor şi legilor as­cun­se în virtutea cărora această societate func­ţionează. Tocmai în acest loc geometric, în acest spaţiu interstiţial al nuanţelor şi cântăririi filosofice a inefabilelor, se lasă rostite adevărurile cele mai incomode, parte rezultatul unei reflecţii recuperabile dintr-o operă prodigioasă, dublată de o erudiţie impresionantă. În ceea ce priveşte comunismul românesc, Vladimir Tis­mă­neanu este un Larousse ambulant, dis­ponibil pentru orice informaţie oricât de obscură ţi s-ar părea, iar volumul de faţă reflectă plenitudinar această cunoaştere de­taliată, arborescentă.

http://www.revista22.ro/chipuri-si-embleme-pentru-o-istorie-secreta-21063.html

Comments are closed.

%d bloggers like this: