Stahanovistul Marga Andrei salveaza abatajul

 

De data aceasta, nu Silvester Andrei, ca in poemul lui A. Toma, ci neo-stahanovistul Marga Andrei salveaza abajatul. Daca nu ar fi atat de comic (comic de limbaj, dar si de situatie), momentul Marga din istoria recenta a ICR ar fi, neindoios, unul tragic. Ori, mai precis, unul de farsa tragica. Este vorba de o combinatie intre Marius Chicos Rostogan si Iosif Chisinevschi. Andrei Marga este Filosoful de Curte Noua. Anacronic cu desavarsire, prafuit ca limbaj si viziune, rudimentar conceptual, aberant logistic, programul “inclusivist” proclamat de Andrei Marga este o resuscitare a strategiilor raposatului Institut Roman pentru Relatiile Culturale cu Strainatatea, dar si ale Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste.

 Inchistat , agresiv si obtuz, Andrei Marga este indatorat abordarilor pompierist-patriotarde de tip Virgil Candea, Dan Zamfirescu, Valentin Lipatti, Mihai Dulea, Ion Traian Stefanescu, Tamara Dobrin si Suzana Gadea. Atata stie, atata face. Cu oamenii pe care ii selecteaza dupa criterii doar de el (si de anumite institutii) cunoscute. Nu s-a explicat de ce a ajuns dl Mihai Milca director general in ICR. Nu se explica, acum, de ce a disparut de-acolo (demitere? demisie?). Nu s-a explicat ce-a cautat dl Octavian Hoandra, apropiat al lui Marga, dar si al senatorului Ciripoi, in fruntea Departamentul de Comunicare al ICR. Nu se explica, acum, de ce nu mai detine aceasta functie.

 Dl Marga actioneaza pe furis, crezand ca nu are de dat nimanui socoteala (in afara, fireste, de liderii USL). Balbalieli auto-glorificatoare, digresiuni pseudo-filosofice, un permanent gafait stahanovist invaluit de haloul anesteziant al limbii de lemn, sunt prezentate drept mari achizitii intelectuale. Recomand un excelent articol de Ioan Stanomir aparut pe platforma “LaPunkt”:

 “Dincolo de trecutul întunecat, există viitorul pe care fabrica de optimism a ICR îl anunţă, prin glasul conducătorului ei. În locul sumelor exorbitante ce au recompensat pe complicii dictaturii şi pe acoliţii lor, viziunea noului ICR se vrea ecumenică şi atentă la gestionarea eficientă a banului public. Politica experimentelor irelevante este înlocuită de planificarea promovării imaginii României în lume. Strategia de selecţie din epoca vechii conduceri, strategie a ce mizat, eronat, pe “ managerii culturali”, este abandonată. Aşa cum au probat recentele numiri în posturile Institutelor culturale din străinătate, transparenţa şi profesionalismul sunt recunoscute şi recompensate.

 Politica de implantare a filialelor ICR în provinciile istorice este o altă manieră în care se face simţită desprinderea de trecut : “ Filialele nu diluează în nici un fel exigența valorii, cum spun cei care atacă opțiunea. Dimpotrivă, permitem astfel etalarea unor valori transnaționale, europene, fie ele și din provincie. Sectarismul l-am înlocuit cu inclusivismul “.

 Redefinirea relaţiei dintre centru şi Institutele Culturale din străinătate este o altă miză a noii direcţii intelectuale ilustrate de bilanţul- manifest. Departe de a fi un simptom al centralismului, stabilirea de la Bucureşti a strategiilor pe care le aplică extensiile geografice din exterior apare ca naturală şi salutară. Privirea limpede a conducerii centrale poate evita comiterea unor erori de perspectivă. Atent la sugestiile pe care i le oferă mediul românesc, ICR acordă Institutelor culturale din afara ţării rolul inspirat şi nobil de “ curele de transmisie”. Fabrica de optimism inaginată de domnul Andrei Marga nu poate funcţiona în afara disciplinei sănătoase ce permite centrului să îndrume, părinteşte, activitatea emisarilor României pe glob.

(…) Energie, viziune, eficacitate,patriotism- iată valorile pe care se întemeiază optimismul ce domină, astăzi, Institutul Cultural Român. Cele şase luni evocate în textul de bilanţ ne pot da doar o imagine palidă şi parţială a proporţiilor viitoare ale acestui edificiu majestuos. Mizând pe promovarea“ culturii elaborate” şi pe încurajarea “inclusivismului”, Institutul Cultural prezidat de domnul Andrei Marga se află în miezul efortului colectiv de făurire al noii Românii.”

 http://lapunkt.ro/2013/02/09/institutul-cultural-roman-si-fabrica-de-optimism/

PS: Cum profesorul Marga, pe vremea cand era rectorul UBB, a avut un rol important  in acordarea titlului de Doctor Honoris Causa doamnei Angela Merkel, poate ca va reflecta la semnificatiile internationale ale acestei stiri:

http://www.hotnews.ro/stiri-international-14189378-ministrul-german-educatiei-demisionat-urma-acuzatiilor-plagiat.htm

Comments are closed.

%d bloggers like this: