Amintirea unui mare ganditor politic: Ghita Ionescu (1913-1996)

 

Profesorul Ghita Ionescu (1913-1996) a fost cel mai important politolog de origine romana din secolul al XX-lea. Democrat convins, Ghita Ionescu a parasit Romania in momentul in care devenise clar ca tara intrase in orbita de dominatie sovietica.  In perioada interbelica, fara a fi fost comunist, a fost apropiat de cercurile intelectuale de stanga, a scris in publicatii precum “Viata Romaneasca”, “Bluze Albastre”, “Azi” etc Fascismul, in oricare din ipostazele sale, ii repugna. Ca antifascist, a fost apropiat de Lucretiu Patrascanu si de Belu Zilber. Dupa razboi, a fost o scurta perioada diplomat, dar a inteles printre primii intelectuali de stanga ca viitorul tarii nu era unul democratic, ci dimpotriva. Era un intelectual rasat, un om de o mare delicatete si caldura. Treptat, a devenit un liberal de formula aroniana. A anticipat in scrierile sale naruirea imperiului sovietic, intemeiat pe suprematia ideologiei comuniste, in Europa de Est:

In exil, a militat activ in cadrul Comitetului National Roman, a fost un timp, la inceputul anilor 60, director A anticipat in scrierule sale prabusirea imperiului sovietic. al Departamentului Romanesc al postului de radio “Europa Libera”. Era un savant cu o puternica vocatie etica, s-a opus totalitarismului in oricare dintre incarnarile sale. A predat la London School of Economics unde, impreuna cu Isabel de Madariaga, a intemeiat revista “Government and Opposition”, una dintre cele mai respectate publicatii din domeniul politicii comparative, si la University of Manchester.

Impreuna cu Ernest Gellner, a editat volumul devenit clasic despre populism. A publicat in 1964, lucrarea de pionierat “Communism in Romania” la Oxford University Press, o carte care ramane de o intensa actualitate. In medalioanele biografice din finalul volumului, a anticipat atunci posibila venire la putere a lui Nicolae Ceausescu, secretarul CC insarcinat cu chetiunile de cadre, drept succesor al lui Gh. Gheorghiu-Dej. In martie 1965, predictia lui Ghita Ionescu s-a implinit. Ulterior, a urmarit atent avatarele stalinismului national din Romania.

Cu acordul sau, i-am dedicat cartea mea, “Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism”. Am avut sansa sa discut cu el in repetate randuri ipotezele cartii, direct legate de lucrarea sa deschizatoare de drumuri. In primavara anului 1989, la invitatia sa, am scris un studiu cu titlul “Putere personala si criza politica in Romania” pe care l-a publicat in “Government and Opposition”. Examinam acolo constituirea unei factiuni post si chiar anti-Ceausescu in PCR si il identificam pe Ion Iliescu drept posibil favorit al acestei factiuni. Profesorul a citit cu atentie prima versiune a studiului meu, mi-a facut sugestii excelente. Era unul dintre cei mai competenti analisti ai fenomenelor dictatoriale din veacul XX. Lucrul acesta mi-a fost confirmat intr-o discutie pe care am purtat-o cu profesorul Juan Linz de la Universitate Yale. Era, in egala masura, un sustinator statornic si activ al proiectului integrarii europene.

Cartile lui Ghita Ionescu despre evolutia Blocului Sovietic au contribuit la formarea unor generatii de politologi si istorici. A scris lucrari remarcabile in domeniul filosofiei politice, intre care “Politics in Pursuit of Happiness”, carte tradusa in romaneste. A colaborat la revistele exilului intelectual romanesc, “Agora” si “Meridian”, conduse de Dorin Tudoran. L-cm intalnit de fiecare data cand venea la Washington, fiind oaspetele bunilor sai prieteni, respectatul diplomat Nicholas si sotia acestuia, Dana Andrews, nascuta Dana Romalo. Erau vechi si apropiati prieteni cu familia Visoianu. Imi amintesc de acele doua ore si mai bine petrecute in family room, in casa sotilor Andrews din suburbia washingtoniana Chevy Chase, impreuna cu Ghita Ionescu si cu Mircea Mihaies. Raspunsurile profesorului la intrebarile puse de Mircea si de mine pe tema resurectiei populismelor in lumea de azi au reprezentat o admirabila lectie politologica. A propus distinctii esentiale intre traditia populista americana si aceea europeana, indeosebi cea rusa. Discutia-interviu a aparut in revista “Orizont”. Cred ca ar merita sa fie republicata. Imi aminesc un pranz cu Ghita Ionescu aici, in Washington, la Cosmos Club. Cand am cerut un pahar de vin, profesorul m-a dojenit putin amuzat: “Vinul se comanda la sticla”. Era in chip natural elegant ca maniere si ca gandire.

Faptul ca presedintele Romaniei, Traian Basescu, a sustinut in 2011 Prelegerea Memoriala “Ghita Ionescu” la London School of Economics a fost un binemeritat omagiu adus unui ganditor exceptional, un veritabil umanist si un democrat consecvent. Am sperat, la vremea respectiva, ca acea prezentare avea sa fie inceputul unei serii de asemenea prelegeri purtand numele ilustrului politolog si istoric al comunismului. Mi-e teama ca filosofia neo-protocronista a ICR-ului actual nu va ingadui continuarea unui proiect atat de important.

Comments are closed.

%d bloggers like this: