Degringolada IICCMER: Dl Andrei Muraru recurge la inventii si calomnii (Updated)

 

Ceea ce afirma dl Andrei Muraru in “Romania Libera” (v. linkul mai jos) este o inventie si o calomnie, un exercitiu lamentabil de auto-victimizare. Nu am avut niciun rol in decizia Consiliului Consultativ al revistei “History of Communism in Europe” de a demisiona. Nu am condus IICCMER ca pe o “feuda”. Dimpotriva, am colaborat cat se poate de decent si productiv cu conducerea executiva. Am sustinut toate cererile cercetatorilor de a participa la activitati stiintifice nationale si internationale. Dl Muraru poate depune marturie in acest sens. Am oferit intreaga mea expertiza, dobandita in peste trei decenii de activitate intelectuala in Vest, pentru a fortifica demersul stiintific al IICCMER. Am scris numeroase scrisori de recomandare, inclusiv pentru doamna Adelina Tintariu, actuala membra in echipa de conducere a IICCMER.

Decizia membrilor Consiliului Stiintific al IICCMER de a demisiona nu a fost rezultatul interventiilor mele. Sa dau cateva exemple: domnii Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Bogdan Murgescu si Levente Salat citesc romaneste, nu au nevoie sa-i informez eu despre ce se intampla. La fel, profesoarele Maria Bucur si Lavinia Stan din Statele Unite si din Canada. Dl Mark Kramer, de la Harvard, citeste romaneste, a urmarit atent discutiile despre destinul IICCMER. Dl Kramer i-a scris in repetate randuri d-lui Muraru, dar nu a primit niciun raspuns. Asemeni persoanelor amintite, nici profesorul Tom Gallagher nu are nevoie sa-i spun eu ce si si cum sa gandeasca. Trec peste faptul ca nu-mi sta in fire sa ma ocup cu asemenea lucruri. Revolta imptriva metodelor domnului Muraru, patronate de dl Dinu Zamfirescu, presedintele Consiliului Stiintific, functie in care a fost numit de acelasi premier Ponta, este una motivata de cauze profunde si usor de detectat.

Dl Muraru, din clipa cand a fost numit presedinte executiv, a dus o campanie sistematica de eliminare a numelui meu din orice actiuni ale IICCMER. Pot documenta pertinent acest lucru. N-am protestat public si regret acest lucru.

Niciodata nu am sugerat cuiva sa-si dea demisia. Cum as putea face acest lucru tinand cont de precara situtatie din tara si de riscul de a ramane somer? Cred in norme si proceduri, sustin dialogul si conlucrarea. Dar nu pot sustine arbitrariul, abuzurile, incompetenta, diletantismul, lautarismul si samavolnicia. In plus, faptul ca dl Muraru crede ca eu as putea determina asemenea proteste probeaza dispretul sau pentru autonomia de gandire si actiune a colegilor din IICCMER. Ei nu sunt marionete, eu nu sunt un papusar.

Nu exista absolut nicio legatura intre actuala discutie despre IICCMER si politica din Romania ori din alta parte. Domnului Muraru i se reproseaza lucruri precise legate de dezastruosul management al IICCMER, de absenta unei viziuni pe lunga perspectiva, de jignirea cercetatorilor, de abuzuri in serviciu. Este absurd si contraproductiv sa legam aceste lucruri de chestiuni politice. Eu unul nu o voi face. Problema d-lui Andrei Muraru nu este una politica, ci umana, psihologica si profesionala.

Este de neconceput ca dupa numeroase cereri ale membrilor Consiliului Stiintific care au demisionat, numele lor continua sa fie afisate pe site-ul IICCMER. Avem de-a face cu o uzurpare, cu o falsa reprezentare si cu o incalcare a normelor internationale. Care este forul stiintific care gireaza actualul IICCMER? Dupa stiinta mea, niciunul, ceea ce este extrem de grav.

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/dezbateri/personalitatile-care-se-leapada-de-institutul-de-cercetare-a-crimelor-comunismului-297399.html

Update (30 martie 2013):  Intre timp, dl Muraru continua cu amenintarile si fabulatiile. Este vorba de hartuire. De data aceasta, intr-un interviu aparut in varf de pagina in ex-cotidianul nistorescian. Este locul potrivit pentru propagarea variilor denigrari. Calomnia la calomnie trage (cine are o curiozitate privind natura fetida a locului poate arunca o privire asupra comentariilor: huliganism antisemit de ultima speta). Repet, nu am avut niciun contact cu DNA, nu voi face niciun comentariu despre lucruri pe care nu le cunosc. Dar pot spune ca dl Muraru sfideaza adevarul in ceea ce declara despre mine. Nu sunt “creierul” revoltei de la IICCMER. Toate drumurile mele la Timisoara le-am platit eu. In 2011, sotia mea a avut un oribil accident (fractura la glezna), era pe scaun cu rotile, dupa operatia de la Urgenta, de aceea am cerut sa fim la un salon unde putea sa stea linistita. Nu veneam, ci plecam, nu am stat cu sotia si fiul la vila Lac 2, ci la “Starlights” (hotel pe str. Grigore Alexandrescu, 100 de euro pe noapte, sub baremul guvernamental) etc etc

Cum puteam coordona activitatea IICCMER fara sa am acces la telefon? Prin telepatie? Nu am avut un contract cu IICCMER, nu am detinut o functie remunerata. Dar, prin chiar faptul numirii mele de primul ministru, am avut o functie de demnitate publica. Nu am detinut o functie ornamentala, ci una cu atributii cat se poate de precise. Regulamentul de organizare si functionare stipula foarte clar rolul de coordonator pe care il aveam. Fiecare propunere de numire trebuia facuta de mine, prin fax, contactele cu membrii CS erau asigurate de dl Bogdan C. Iacob si de mine. Am respectat ceea ce prevedea HG referitor la rolul Consiluului Stiintific. IICCMER a avut o activitate incurajata si pretuita de membrii CS, a raportat anual acestora chestiunile legate de planul de cercetare, de realizarea proiectelor, de propunerile de noi proiecte si de colaborarea internationala.Este simptomatic ca in vechiul regulament intrunirile CS erau anuale. In noua viziune a echipei Muraru-Zamfirescu, CS se intruneste “de cate ori este nevoie”. Adica atunci vor acesti domni. De trei ori pe an ori niciodata…

IICCMER nu a fost, intre martie 2010 si mai 2012, fieful personal al nimanui. A fost un excelent institut care a functionat dupa norme si proceduri legale. Ierarhiile rigid-birocratice, aroganta functionareasca, vanitatile ruinatoare, au fost respinse in favoarea unei conlucrari oneste pentru scopuri comune. Nu s-a batut cu pumnul in masa, nu s-a recurs la argumentul autoritatii ca mod de intimidare si amutire a cercetatorilor. Daca dl Muraru numeste acest stil de conducere “superficial”, e problema sa. Nimeni nu poate indica vreo tentativa de politizare a IICCMER in acea perioada. Asemeni profesorului Ioan Stanomir, predecesorul d-lui Muraru in functia de presedinte executiv al IICCMER, nu am conceput, nu concep si nu voi concepe vreodata disciplina stiintifica in termeni cazoni. O comunitate stiintifica se intemeiaza pe incredere si dialog, nu pe amenintari si insulte.

Comments are closed.

%d bloggers like this: