Calomnii in serie sau IICCMER la ceasul Muraru

 

Ploua, ninge, e soare sau furtuna, vinovati, din punctul de vedere al actualei conduceri a IICCMER, suntem Ioan Stanomir si cu mine. Nu voi replica unui aiuritor Comunicat al acestei institutii guvernamentale care sustine ca as fi semnat o adresa catre Guvern in decembrie 2011. Cred ca nu ma inseala memoria, nu stiu sa fi semnat acea adresa si nici alte documente legate de chestiuni legislative. Pur si simplu nu intra in “fisa postului”. N-am aparut niciodata in Parlamentul Romaniei pentru a participa la vreo dezbatere legislativa. Vreau sa fiu bine inteles: precizez aceste lucruri pentru ca ele reflecta exact realitatea, nu in modul distorsionant si calomnios propriu inteventiilor publice ale domnului Andrei Muraru. Am fost si raman solidar cu pozitia corecta, clara si coerenta a profesorului Ioan Stanomir.

Pentru propaganda uselista e nevoie de numele meu ca simbol a tot ceea ce ei detesta. Adevarul este desfigurat fara jena. Nu numai ca nu m-am opus ideii infiintarii unui Muzeu al Dictaturii Comuniste la Bucuresti, ci, dimpotriva, am militat deschis si consecvent in acest sens. La fel, in colaborare cu Fundatia “Ioan Barbus” si cu Fundatia “Corneliu Coposu”, IICCMER in perioada Stanomir-Tismaneanu (cand directori stiintifici au fost, mai intai. Mihail Neamtu, apoi Cristian Vasile, iar secretar al Consiliului Stiintific a fost Bogdan C. Iacob), a activat pentru un Muzeu Memorial la Rimnicu-Sarat. A avut loc un concurs de proiecte, juriul a fost prezidat de dl Andrei Plesu.

As aminti ca site-ul despre inchisoarea de la Rimnicu-Sarat a fost conceput in acea perioada (azi hulita de echipa Zamfirescu-Muraru-Oprea) si ca, la cererea cercetatoarei Adelina Tintariu, responsabila de proiect, am scris chiar eu prefata. Adaug ca, de indata ce s-a instalat noua conducere numita de premeirul Victor Ponta, site-ul a fost lansat fara cuvantul meu introductiv. Nu am primit nicio explicatie din partea Adelinei Tintariu (astazi sefa de departament in IICCMER) care imi solicitase acel text si care stia foarte bine adresa mea de e-mail…

Ma abtin sa calific aici aceste practici (alte exemple in aceeasi directie sunt conferinta despre comunismul grec din luna iunie 2012, a carei idee imi apartinea, si volumul despre Gh. Gheorghiu-Dej, la care urma sa scriu postfata, conform unui plan propus chiar de initiatorii proiectului, domnii Mihai Burcea si Stefan Bosomitu; din ratiuni legate de actuala conducere, volumul a aparut la Polirom in 2012 fara textul meu care nu mi-a mai fost cerut). Ostracizarea unor cercetatori, fie ca ei se numesc Vladimir Tismaneanu, Marius Stan sau Raluca Grosescu, este o practica deplorabila, lipsita de orice fundament deontologic. Nimeni nu l-a tratat astfel pe dl Muraru in perioada pe care azi o considera neagra.

Nu cred ca Memorialul de la Rimnicu Sarat, meritoriu si necesar, se substituie ideii unui Muzeu in Bucuresti. Ar fi  interesat de stiut cum s-au dezvoltat, dupa venirea la conducere a echipei Muraru-Zamfirescu relatiile cu Fundatiile “Corneliu Coposu” si “Ioan Barbus”. Cred cu tarie ca un Muzeu al Dictaturii Comuniste la Bucuresti este o prioritate morala, culturala si politica, asemeni Memorialului de la Sighet si celui, proiectat, de la Rimnicu Sarat. Sustin pozitia profesorului Stanomir inclusa intr-un articol din “Romania Libera” legat de aceste teme:

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/dezbateri/unde-ar-trebui-infiintat-un-muzeu-al-comunismului-300349.html

https://tismaneanu.wordpress.com/2011/09/13/cine-se-teme-de-muzeul-dictaturii-comuniste-din-nou-despre-despre-anti-anticomunism/

PS Am primit azi, pe adresa Universitatii Maryland, o noua scrisoare imunda. O amenintare cu moartea de tipul celor primite si pana acum, doar ca mai violenta ca limbaj. Este expediata din Bucuresti pe data de 17 aprilie 2013. Textul nu poate fi reprodus din ratiuni de igiena a spatiului public. Reiau aici doar o fraza: “Daca te prind vreodata prin Romania te bag intr-un crematoriu si-mi inchipui ca esti la Auschwitz, caci alta moarte nu meriti. (…) Te bucuri de libertate in tara drogurilor si degeneratilor, dar multe zile de trait nu mai ai”. ” In plic sunt incluse decupaje din presa, inclusiv din saptamanalul “New York Magazin,” privitoare la faptul ca “as fi intrat pe mana procurorilor” in urma sesizarii Corpului de Control al premierului Victor Ponta. Cel mai odios in acest gest infam este ca autorul sau a pus un timbru cu chipul lui Lucian Blaga. Este un sacrilegiu absolut.

Comments are closed.

%d bloggers like this: