Argument pentru o carte despre presedintii Romaniei

O carte analitica despre presedintii Romaniei post-comuniste este menita sa lumineze ceea ce, la prima vedere, risca sa apara drept deconcertant si nebulos. Partidele nu pot fi privite exclusiv ca entitati institutionale, ele sunt in egala masura agregrari de interese, constelatii de pasiuni, atasamente si loialitati. In politica, personalitatile conteaza adeseori in chip decisiv. Fara generalul de Gaulle, ar fi greu sa ne imaginam cea de-a V-a Republica. Fara Churchill, opozitia Marii Britanii fata de agresiunea nazista in Europa ar fi fost mai putin transanta.

In totalitarism, liderul este o combinatie de dictator traditional si de guru carismatic obsedat de precepte ideologice. Stalin, Mao, Hitler, Ceausescu se visau mari ganditori politici. Lucrurile, evident, stau diferit intr-un regim democratic. Chestiunea pe care merita sa o exploram este rolul presedintelului intr-un sistem hibrid, proto-democratic.

Dupa prabusirea comunismului in Romania, bolsevismul rezidual si persistent al lui Ion Iliescu si-a pus pecetea asupra sistemului politic in curs de a se naste. Ostilitatea sa fata de pluralism a influentat optiunile anilor 90. Ion Iliescu s-a definit, in mare masura, drept opusul liderului opozitiei democratice, Corneliu Coposu.

Oscilatiile lui Emil Constantinescu, la care s-a adaugat o vanitate iesita din comun, au amanat, de prea multe ori, ceea ce era urgent necesar: decomunizarea, marile reforme economice etc Dar tot el a fost, trebuie recunoscut, cel care a sustinut o linie pro-occidentala in politica externa.

Traian Basescu s-a reinventat dupa ce-a devenit presedinte, a rupt cu o mare parte clasa politica din care facuse parte si a pornit batalia pentru statul de drept si despartirea de trecutul totalitar. Cand Cristian Patrasconiu mi-a propus sa facem Cartea presedintilor am stiut ca, impreuna, vom scrie de fapt o carte despre dimensiunea subiectiva a “inaltei politici”, despre felul cum interfera biografiile liderilor si istoria contemporana. Am incercat, si sper ca am reusit, sa evitam, ispitele idealizante ori demonizante. Cartea presedintilor nu este nici un volum apologetic, nici un rechizitoriu. Obiectivitatea nu exclude insa angajamentul valoric. Ii discutam pe presedintii Romaniei in raport cu ceea ce, Cristian si cu mine, socotim a fi proiectul civic-democratic ori, cu alte cuvinte, societatea deschisa.

 

Comments are closed.

%d bloggers like this: