ICR, incotro?

Excelent articolul profesorului Ioan Stanomir aparut pe platforma LaPunkt. Este o analiza competenta a ce s-a petrecut in ICR in timpul mandatului lui Andrei Marga si al echipei sale. As adauga, cum am mai scris, ca Marga nu si-ar fi putut permite atacul nefast impotriva unei remarcabile institutii culturale, cu performante lesne identificabile, recunoscute si admirate deopotriva in tara si in strainatate, daca membrii Comitetului Director ar fi reactionat prompt si categoric. Perioada Marga s-a caracterizat prin arbitrariu, amatorism cras, lautarism, provincialism si dispret pentru modernitate. Sa speram ca noua conducere va reusi sa depaseasca o mostenire penibila si apasatoare. Reiau aici articolul lui Ioan Stanomir:

“O dată cu alegerea de către Senat a lui Lilian Zamfiroiu ca preşedinte, ICR intră, oficial,în epoca post – Marga. În pofida duratei  sale scurte, mandatul domnului Marga poate fi privit  ca unul dintre cele mai puternice atacuri întreprinse vreodată împotriva unei instituţii de cultură din România. Acceptarea naturii toxice  a moştenirii lăsate de domnul Marga este condiţia  obligatorie a pornirii unui efort, oricât de modest, de reînnoire a ICR.

Opţiune de compromis, noul preşedinte al ICR este confruntat, pe termen scurt şi mediu, cu o serie de alegeri şi de decizii.  Acestea privesc, inevitabil, abandonarea, imediată şi definitivă, a extravaganţelor umorale promovate de Andrei Marga.  Existenţa unui site populat de pamflete mediocre stilistic şi proliferarea unei reţele inutile de filiale în diferite oraşe ale României sunt doar două dintre amprentele epocii Marga- eliminarea acestor derapaje ar fi un semn de normalitate elementară. Aşteptările, modeste, nu ţin de modificarea radicală a orientării direcţiei de acţiune, ci privesc doar delimitarea de un stil primitiv şi clientelar de  promovarea culturală.

Ar fi util, în aceste clipe, să ne reamintim că  o parte dintre senatorii ce critică, astăzi, gestiunea  lui Andrei Marga sunt cei care, în vara anului trecut, au prezidat la naşterea unui hibrid normativ şi au incitat la decapitarea unei conduceri  vinovate, în ochii  lor, de păcatul “ politizării”. Dezordinea financiară şi  izolarea ICR sunt  consecinţele propriei lor  opţiuni-  regresul ICR le este imputabil şi  lor, în cea mai mare măsură.

Epurat, domesticit, îngenuncheat şi repopulat la vârf cu  amicii şi complicii dlui Marga, Institutul Cultural  Român din vara anului 2013 nu mai are nimic în comun cu entitatea vibrantă şi mobilă intelectuală din trecut- a supravieţuit doar o carcasă dominată de  protocronism şi de pulsiuni  viscerale. A ne imagina ca  votul din Senat va conduce, ca prin miracol, la o regăsire a drumului abandonat prin mutilarea legislativă a ICR ar fi o probă de  naivitate . ICR nu este şi nu mai poate fi cel din trecut.  Ceea ce se poate aştepta  este despărţirea de excese şi asumarea unei moderaţii comportamentale care să contrasteze cu insultele profetice ale domnului Marga. Un plus  de decenţă şi de reţinere  ar fi indiciul  depăşirii unui moment, dramatic, de rătăcire instituţională.”

http://www.lapunkt.ro/2013/06/26/dupa-marga-institutul-cultural-roman/

Comments are closed.

%d bloggers like this: