Mici adevaruri factuale: Regele Mihai si optiunile Romaniei in 1944

Un editorial recent m-a pus pe ganduri. Departe de mine dorinta de a impune cuiva propriile mele pozitii, valori si analize. Dar, la fel cum alti editorialisti isi publica parerile, imi permit si eu sa fac acelasi lucru, cu deplin respect si fara intentia de a discredita pe cineva. Dl Florian Bichir are opiniile sale, evident diferite de ale mele. Scriu la EvZ incepand din toamna anului 2006. Nu cred ca a fost saptamana in care sa nu am un articol la “Senatul EvZ”, plus alte interventii. Scriu acolo si atatia altii, cu unii sunt de acord, cu altii nu. Nu sunt catusi de putin de acord cu viziunile amintite de dl Bichir pe care le-as incadra sub termenul generic “paradigma Buzatu-Scurtu-Stoenescu”. In august 1944, se stia ca sub conducerea lui Ion Antonescu se comisesera monstruoase crime impotriva umanitatii (termenul de Holocaust nu aparuse inca in vocabularul politic si moral international).

Faptul ca istoricii pe care ii invoca dl Bichir nu sunt oripilati de genocidul comis din ordinul dictatorului Antonescu impotriva evreilor si populatiei Roma este regretabil si socant. Exista Institutul “Wiesel” aflat, ca si IICCMER, in subordinea premierului Victor Ponta, care ar trebui sa-si faca auzit glasul, sa contracareze ofensiva propagandistica de sorginte national-securista. La fel, IICCMER ar trebui, cred, sa se opuna eforturilor de a prezenta in culori favorabile Securitatea lui Ceausescu. Nicolschi, Visinescu, Enoiu, Soltutiu si Bistran au fost criminali odiosi, dar tot criminali au fost si servitorii securisti ai lui Ceausescu, asasinii lui Gheorghe Ursu, prigonitorii lui Paul Goma, Ionel Cana, Doina Cornea, Radu Filipescu, Dorin Tudoran, Dan Petrescu si Vasile Paraschiv, ai muncitorilor grevisti din Valea Jiului si de la Brasov.

Ion Antonescu a intemeiat un regim dictatorial cu certe dimensiuni totalitare, a stabilit o alianta nefasta cu Germania nazista, a facut din loialitatea incasabila si neconditionata pentru Hitler stalpul de rezistenta al politicii Romaniei in acei ani.

Faptul ca procesul sau a fost unul regizat de comunisti, ca Ion Antonescu a dovedit verticalitate in comportamentul sau la proces, ca si-a sustinut optiunile fara a recurge le tertipuri penibile, nu poate fi negat. Dar, este clar, chiar daca procesul ar fi avut loc in Franta, Norvegia sau Olanda, sentinta ar fi fost aceeasi.

Nu e nevoie sa revin asupra unui lucru arhi-stiut: dupa 1970, istoricii de partid, de stat si de Securitate, au actionat cu obstinatie pentru reabilitarea (implicita si partial explicita) a lui Ion Antonescu. Au gasit sprijin la Ilie Ceausescu si echipa sa. Conducatorul “vizionar” de dupa 1965 se regasea in mitul Conducatorului “predestinat” din perioada septembrie 1940-august 1944.

Regele Mihai a actionat in spirit autentic patriotic la 23 august 1944. Nu a fost doar decizia sa, a fost sprijinit de liderii partidelor istorice. Dar actiunea a fost a sa, riscul a fost al sau. Nu sunt de acord cu cei care cad in capcana numita de istoricul britanic Timothy Garton Ash determinism retroactiv. Regele Mihai, Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, nu stiau atunci cum vor evolua lucrurile. Sigur, stiau ca vor veni sovieticii, dar nu stiau cum vor reactiona aliatii vestici la tentativele Kremlinului de a sateliza Romania si alte state din zona. Nu stiau ce discutase Stalin cu Milovan Djilas si cum vedea tiranul de la Moscova viitorul tarilor ajunse sub controlul Armatei Rosii.

Nici liderii PCdR nu aveau un plan perfect pus la punct. Nu cred ca, de pilda, Lucretiu Patrascanu, delegatul PCdR la negocierile din vara anului 1944, avea idee ca peste trei ani si cateva luni se va instaura o “republica populara”, adica o colonie sovietica. Nu cred ca moscovitii (Ana Pauker si Vasile Luca) aveau o strategie coerenta. “Tactica salamului”, teoretizata de liderul comunist maghiar Matyas Rakosi, s-a dezvoltat “vazand si facand”. Azi stim cum s-au petrecut lucrurile, dar atunci exista o marja de manevra (ori, fara indoiala, parea sa existe).

Articol aparut in editia online a ziarului “Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/mici-adevaruri-factuale-regele-mihai-si-optiunile-romaniei-in-1944-1054135.html

Despre rolul lui Ion Antonescu:

http://adriancioflanca.blogspot.com/2013/08/ion-antonescu-inseamna-1941.html

Comments are closed.

%d bloggers like this: