O ipoteza: Piata Universitatii si extinctia ideologiilor

Cred ca ar fi eroare (cel putin pornind de la datele existente, de la marturiile celor prezenti, de la reactiile suscitate in opinia publica) sa se atribuie protestatarilor o optiune ideologica precisa. Mai degraba pare sa se configureze o despartire de ideologii, o cautare a libertatii dincolo de “isme”, dincolo de patetisme melodramatice si gesticulatii histrionice. Evident ca exista radicali care ar dori sa inoculeze “constiinta revolutionara in randul maselor”, dar vocile lor s-au cam estompat. Imi scrie un prieten, un intelectual pe care nimeni nu l-ar putea banui de simpatii stangiste: “Nici vorba de vreo confiscare ideologica, instrumentalizare, whatever. Sunt studenti, curatei, draguti, civilizati, europeni, pe lânga care s-au mai aciuit si vreo câteva vechituri ca noi, dar tonul îl dau tinerii. Se afla la ani-lumina de securistii pensionari, betivii si marginalii care racneau jos Basescu anul trecut, contra 50/zi. Nu e vreo atmosfera anti-capitalisto-stângista-occupy-tralala. Acesti copii îsi experimenteaza debutul civico-politic. Daca vor simti ca au succes (whatever this may mean), vor veni poate si la vot peste un an doi, când va fi nevoie, iar daca nu, nu. Cred ca trebuie încurajati sa se exprime asa cum stiu ei. Acesti tineri reprezinta materialul uman cel mai de calitate de care dispune România acum si nu trebuie înstrainati cu critici acre  (…) Si asa sunt tinta unei campanii de defaimare si “derizorializare” pe fondul boicotului mediatic cumparat de Gabriel Resources.”

Alt prieten imi scrie: “Curios, auzind tot felul de păreri, am vrut să-mi fac singur-singurel o idee despre atmosfera de acolo. Singurul mesaj audibil era „Fără cianuri”, în el se contopeau toate vocile. Sloganul repetat – sugestiv – (de inspirație fotbalistică) suna așa: ‘Murim, luptăm, Roșia Montană apărăm !’” In orice caz, nimic ideologic in sensul hard. Ideologia inseamna obiective politice cristalizate, un set coerent de ambitii, o perspectiva asupra lumii, o valorizare programatica si un program valorizant. Prin definitie, ideologia separa, desparte, delimiteaza, teritorializeaza. Poate ca, dupa experientele terifiante ale secolului trecut, ajungem sa intelegem, impreuna cu Leszek Kolakowski in celebrul eseu “Cum sa fii liberal-conservator-socialist”, ca eclectismul e mai degraba solutia, nu problema:

http://www.mrbauld.com/conlibsoc.html

Sa fie vorba de o reinventare a politicului? De coagularea unei alternative la acest Establishment veros si dubios, in care totul este obiect de tranzactii obscure, de negocieri subterane, inclusiv ideile? De o expresie a ceea ce disidenta est europeana a numit anti-politica? De cautarea democratiei directe prin regasirea unui civism negat de sistemul cinic si corupt? ? Nu stiu, vom vedea.

Pentru moment, sugerez lectura unui articol de Marius Stan:

http://www.lapunkt.ro/2013/09/06/a-doua-generatie-a-spiritului/

De asemenea:

http://www.monica-macovei.ro/blog/2013/09/06/ii-solicit-premierului-ponta-sa-retraga-proiectul-de-lege-privind-rosia-montana/

Comments are closed.

%d bloggers like this: