Piata Universitatii si capcana sectarismului: Despre Homo Ideologicus

Homo Ideologicus este un arhetip, un model, nu un personaj anume. Ceea ce conteaza este ca persoane si grupari reale se proiecteaza in acest arhetip si tin sa-l impuna si altora. Polisemia simbolica a Pietii Universitatii (faptul ca a insemnat si inseamna atat de multe lucruri pentru atat de multi oameni) ar trebui sa echivaleze cu opusul sectarismului ingust, dogmatic, excesiv militant si in fond bigot. Miscarile sociale reale sunt, istoric vorbind, periclitate de prezenta unor personaje care cred ca au in buzunar adevarul absolut. Acest articol este un caveat, nu un diagnostic. Despre protestul actual am scris, cred, cu destula claritate, intr-un exercitiu de gandire politica aparut pe “Contributors” si reluat, cu adaugiri, in revista “22″.

http://www.revista22.ro/rosia-montana-piata-universitatii-si-spiritul-revoltei-30746.html

Reactia impotriva cinismului guvernarii useliste, refuzul coruptiei si iresponsabilitatii politice si morale in legatura cu Rosia Montana, nu pot fi anexate decat prin frauda si tupeu unei stangi anarho-demagogice. Dreapta democratica are cel putin aceleasi drepturi de a se pronunta asupra acestui subiect ca si stanga. In orice caz, mai mult decat o stanga infantila si aroganta, narcisista si agresiva. Sa nu uitam, Ponta-Munchausen este presedintele unui partid din Internationala Socialista al carui presedinte de onoare se numeste Ion Iliescu. Homo Ideologicus detesta “Imperiul”, globalizarea, modernitatea burgheza, ceea ce numim Rechtsstaat.

Ideologiile politice sunt importante pentru delimitarea pozitiilor in raport cu chestiuni esentiale, dar ele nu trebuie sa impiedice dialogul firesc. Reificarea ideologica este ca astma, impiedica respiratia normala. Homo ideologicus este adeseori unul incruntat si morocanos, alteori surazator si ludic, frecvent meschin si ranchiunos. Homo Ideologicus este parvenitul ideilor, catarat in viteza in ultimul vagon al unui tren care i se pare ca merge catre Eldorado-ul Istoriei. Agramat conceptual, Homo Ideologicus da lectii, peroreaza ludic si fluiera a pustiu cand nu mai are altceva de oferit. Critica si ataca, suspecteaza si scrie rechizitorii, noaptea citeste discursurile lui Saint Just (daca nu pe acelea ale procurorului lui Stalin, Andrei Ianuarievici Visinski),  iar ziua il recita pe Slavoj Zizek. Il iubeste pe Bertolt Brecht si il adora pe Antonio Negri. Vrea sa mai testeze o data “ipoteza comunista”. Deep in his heart, ii admira pe Ulrike Meinhoff si pe Andreas Baader. Ei au indraznit…

Dreapta liberal-conservatoare vede in ideologie, spre a-l cita pe Kenneth Minogue, o “putere straina”, deci o forta alienata si alienanta, coercitiva si mistificatoare. Stanga pseudo-revolutionara se desfata ideologic, are frisoane de satisfactie citindu-l pe Troțki si freamata la lecturi (intarziate) din Fanon, Guevara si Marcuse. Tine poza Angelei Davis pe perete. Vrea hegemonie gramsciana si viseaza constiinta de clasa lukacsiana.

Homo Ideologicus ignora topografia politica. Pentru el, tot ce tine de parlamentarism este cretinism. Pluralismul este un moft burghez. Piata libera este un penitenciar. Mall-ul este echivalentul Gulagului (cu mai mult “sarm”, dar nu mai putin represiv, deci, de fapt, mai primejdios). Sansa Pietii Universitatii, sansa unui protest real in Romania este sa-i spuna lui Homo Ideologicus: Good riddance, suntem satui de al vostru bullshit!

Recomandare:

http://lacoltulstrazii.ro/2013/09/06/in-care-costi-rogozanu-sfarseste-un-militant-ridicol-si-confuz/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/piata-universitatii-si-capcana-sectarismului-despre-homo-ideologicus/

Comments are closed.

%d bloggers like this: