N-a durat decat o vara: Agonia idilei Crin-Ponta

Doua sabii intr-o teaca, asa a fost de la inceput romanta intre cei doi corifei uselisti. Zamisliti de traditii diferite, cu memorii si varste politice diferite, duumvirii nu au avut in comun decat doua lucruri, neindoios importante pentru ei: ura mistuitoare pentru Traian Basescu si nesabuitele ambitii izvoarate din convingerea ca au in fine sansa de a se catara in jiltul puterii. Altminteri, se dispretuiau, se detestau, nu aveam farama de incredere unul in celalalt. Este, prin urmare firesc, sa asistam la destramarea unei logodne nascuta din cinism si coruptie. Rosia Montana a fost catalizatorul, nu cauza acestei dezagregari in curs de consumare. Mincinos serial, Ponta anunta “impacarea”. Il crede cineva? Crin ramane, se pare, pe pozitii, recurgand, mereu, la ironii dubioase si eschive aiuritoare.

De luni de zile, Victor Ponta stie ca ca liderul PNL este albatrosul pe care il poarta la gat fara niciun motiv. Altfel spus, o piatra de moara legata de picior. El este, cum afirma recent un politician liberal, un amalgam nefericit intre Iliescu si Nastase. Nu are nici talentele de vulpoi bolsevic ale primului, nici abilitatea de felina a celui de-al doilea. Are in schimb un tupeu hipertrofiat. Se crede prezidentiabil. Acum, cand diferendul cu Crin se agraveaza, nu m-as mira ca liderul PNL sa-si aminteasca, in fine, de chestiunea plagiatului. Va fi, in mod cert, amuzant. Daca lucrurile ajung la ruptura, mi-l pot imagina pe profesorul Andrei Marga perorand scandalizat contra furtului intelectual. Ori pe profesorul Daniel Barbu. Poate chiar si pe profesoara Zoe Petre…

Pentru Antonescu este o cursa contra cronomentrului. Se afla in plina deriva de popularitate, nu are ce oferi decat aceleasi ragusite exclamatii. Basescofobia traditionala si-a consumat forta de mobilizare. Cand ajunge sa evoce “chiloteii” care nu-i tremura, omul probeaza ca nu are urma de simtul ridicolului. Cand se declara lider al opozitiei, plonjeaza in plin dadaism politic.

A fost o idila nascuta din resentiment, carierism si oportunism, nu avea cum sa se dovedeasca trainica. Dar a reusit sa degradeze spatiul public in chip catastrofal, sa pericliteze institutii fundamentale ale statului de drept. Nu mai vorbesc de imaginea terfelita a Romaniei in lumea democratica. Un bilant lamentabil pentru doi politicieni falimentari. Nu mai vorbesc de diversii lor suporteri, intre care si cei pe care Cristian Patrasconiu i-a numit “intelectualii-canalii”.

Comments are closed.

%d bloggers like this: