Catastrofalul joc al premierului Ponta

 

Victor Ponta sufera, mi-e teama, de un deficit al simtului auzului. Nu aude ce se petrece, saptamana dupa saptamana, la Bucuresti, Cluj si in alte orase ale Romaniei. Nu aude ca i se cere demisia. Nu aude ceea ce putem numi vocea redesteptata a societatii civile romanesti. Protestele il lasa rece. Nu cred ca pot fi banuit de simpatii socialiste. Nu confund corporatiile cu corporatismul. Dar nu despre ideologie vorbim acum, ci despre consecventa, curaj politic, respect pentru cetateni.

Nu este catusi de putin adevarat ca renuntarea la un proiect care provoaca asemenea proteste este o catastrofa pentru Romania. Daca asa ar sta lucrurile, dl Ponta ar trebui sa-si ia inima in dinti, duminica urmatoare, sa mearga in Piata Universitatii si sa-si confrunte criticii. Sa le spuna in fata ca demersul lor este potrivnic intereselor nationale.

Premierul are obligatia sa aleaga: sustine sau nu sustine Legea avizata de guvernul pe care il conduce. Ambiguitatile de demoazela nu fac doi bani nici in ochii protestatarilor, nici in aceia ai celor care sustin proiectul Rosia Montana.

Dupa cum se poate lesne observa in poza de mai jos,  Ponta are in piept o insigna cu “Salvati Rosia Montana”. Evenimentul/ gala cu pricina a avut loc anul trecut in curte la GreenHours (acolo unde mai e o librarie Humanitas, sediul GDS si altele). Cu acest prilej, Victor Ponta si Rovana Plumb au primit titlul onorific de “Tanara speranta ecologista” pentru deschiderea pe care o aratau la acea data dialogului cu ONG-urile de mediu si alte organizatii similare…
http://www.ecopolis.org.ro/stiri/green-awards-de-ziua-mondiala-a-mediului

 

“Daca Parlamentul va decide sa nu se faca acest proiect, nu va fi o mare problema (din punct de vedere economic), dar daca Romania ofera mesajul ca suntem impotriva investitorilor straini, impotriva exploatarii potentialului nostru, acest lucru ar fi o catastrofa pentru Romania”, a declarat Ponta, in engleza, cu ocazia Summitului pentru Investitii in Europa de Est, organizat de Reuters.
“Dreptul la dezvoltare” invocat de dl Ponta nu inseamna lipsa responsabilitatii, refuzul obstinat al dialogului, diabolizarea criticilor drept straine de binele tarii. Transparenta este solutia, orice ar crede liderul PSD. E vorba de o practica pe care, din nefericire, o ignora prea multi dintre membrii clasei politice. De aici si reactia ultragiata a miilor de tineri care ies in strada nu pentru ca i-ar plati cine stie ce malefice oficine, ci pentru ca privesc actuala clasa politica drept falimentara.

Ca exista si naivitate in randul protestarilor, este greu de negat. Nici n-ar putea fi altfel. Dar exista si simt moral, o repudiere a unor aranjamente cinice si a compromisurilor nedemne din umbra. Ca sunt unii care imbratiseaza si trambiteaza retorica gaunoasa a unui anti-capitalism ridicol, iar nu poate fi contestat. Dar ei sunt minoritatea, nu majoritatea. Acestei majoritati trebuie i se adreseze partidele politice daca vor sa evite adancirea prapastiei dintre ele si cei pe care pretind ca-i reprezinta. Ceea ce ofera premierul este continuarea unui joc catastrofal care s-ar putea sa-l coste functia: “Uite Ponta, nu e Ponta”…

Comments are closed.

%d bloggers like this: