Mitul generalului Giap

S-a stins din viaţă, la o vârstă matusalemica (trecuse de o sută de ani), liderul militar al celor două războaie din Vietnam din a doua jumătate a secolului trecut, un comunist înfocat, generalul Vo Nguyen Giap.

Inspirat de scrierile lui Mao şi ataşat indefectibil de fondatorul comunismului vietnamez, Ho Si Min, Giap a simbolizat momentul naţional al comunismului din Asia. A clamat vocaţie patriotică fără să-i pese că triumful mişcării din care făcea parte echivala cu instaurarea unui regim despotic-poliţienesc. Mai întâi în Vietnamul de Nord, apoi în Vietnamul unificat sub steagul comunist, cel supranumit “Napoleonul Roşu” şi tovarăşii săi au construit un sistem calchiat pe cel stalinist: teroare, poliţie secretă, economie de comandă, cenzură, lagăre de concentrare, prigonirea oricărei opoziţii, ateism militant şi intransigent.

De la Mao a preluat convingerea că acţiunile militare împotriva forţelor inamice (străine ori locale, nu conta) au deopotrivă valoare strategică şi propagandistică. Cu cât mai multe victime civile, părea să gândească Giap, cu atât mai rapidă va fi radicalizarea maselor, activizarea lor de partea revoluţiei. Faimoasa ofensivă Tet din 1968 a fost un dezastru militar, dar a servit comuniştilor vietnamezi ca armă de presiune psihologică împotriva Statelor Unite. Lui Giap nu-i păsa de numărul morţilor, pentru americani era o chestiune esenţială. Un general american declara că “orice conducător militar care ar fi suferit astfel de pierderi, nu şi-ar fi menţinut funcţie mai mult de trei săptămâni”. Dar, în regimurile comuniste responsabilitatea este faţă de ideologie, nu faţă de cetăţeni.

A jucat un rol important în constituirea viziunii vietnameze despre focarul revoluţionar leninist şi capacitatea sa de a iradia în urma unor campanii militare spectaculoase. Accentul era pus pe recrutarea unor imense contingente din rândul ţărănimii paupere, considerată o forţă radicală comparabilă cu proletariatul din Occident. Naţionalismul predicat de Giap era de fapt unul stalinist, emanciparea naţională era trambulina pentru instaurarea unei autocraţii întemeiată pe comandamentele utopiei comuniste. Nu-l interesau libertăţile civice, era ostil pluralismului de orice fel.

Mitul generalului Giap a făcut parte din arsenalul propagandistic al Lumii a Treia ca actor revoluţionar incoruptibil, din ideologia numită tiersmondism. Era vorba, cum a demonstrat gânditorul venezuelian Carlos Rangel, de o nouă ipostază a mitului rousseauist al bunului sălbatic, înzestrat cu virtuţi purificatoare şi regeneratoare. Făcea parte din categoria miturilor izbăvitoare. Pentru Giap, ca şi pentru Ernesto Che Guevara, nu conta câte pierderi umane rezultă din acţiunile decise de el şi asociaţii săi. Educat în ştiinţele umane, a predat iniţial la un liceu de elită din Hanoi. A devenit un lider militar real, recunoscut în acest sens de amici şi inamici. În anii 80 a pierdut lupta pentru putere şi a devenit de fapt o simplă prezenţă ceremonială. În ultima perioadă locuia într-o reşedinţă de lux unde primea vizitatori străini. Între aceştia s-a numărat şi colonelul Hugo Chavez. În chip ironic, în aceşti ani crepusculari, Giap a susţinut necesitatea unor reforme structurale, îndeosebi pe plan economic. În plan politic, a rămas până în ultima clipă fidel crezului său totalitar.

Unificarea Vietnamul sub steagul partidului comunist a insemnat de fapt impunerea regimului comunist din Nord asupra Sudului. Victoria Vietcongului as fost de fapt victoria comunistilor vietnamezi. A urmat exodul a sute de mii de oameni (cifrele acceptate international spun ca au fost un milion si jumatate), acei boat people decisi sa-si riste viata pentru a-si salva libertatea. La ora actuala, Vietnamul ramane o societate inchisa in care orice forma de disidenta, de gandire libera este persecutata fara mila. Cei care, dupa ani de rezistenta impotriva regimului corupt din Vietnamul de Sud, au refuzat sa ingenuncheze in fata dictaturii comuniste, au ajuns in lagare de concentrare. Biografia generalului Giap nu poate sa fie separata de istoria Gulagului vietnamez pe care, prin prezenta sa disciplinata in conducerea partidului comunist, l-a sustinut fara murmur. Vo Nguyen Giap stia, in anii cand conducea operatiunile militare contra Sudului, ca nu era vorba de nasterea unui Vietnam democratic, ci de expansiunea regimului totalitar intemeiat pe distrugerea libertatilor civice si anihilarea demnitatii umane.

http://www.nytimes.com/2013/07/23/world/asia/vietnam-dissident-continues-hunger-strike-in-prison.html?_r=0

http://www.historylearningsite.co.uk/vietnam_boat_people.htm

 

 

Comments are closed.

%d bloggers like this: