“Diavolul in istorie”, editia romaneasca

In curand va apare la editura Humanitas, in traducerea lui Marius Stan, versiunea romaneasca a cartii mele “Diavolul in istorie”. Vor avea loc cateva evenimente de lansare, le voi anunta aici. Raman indatorat editurii Humanitas pentru entuziasmul cu care a sustinut si sustine acest proiect. Marius Stan a realizat o performanta admirabila in ceea ce, ca autor, consider a fi echivalentul perfect al textului original. Ii multumesc din tot sufletul.

Cuvintele de pe coperta, semnate de de H.-R. Patapievici, sunt de o generozitate care ma obliga si ma onoreaza. Ele reprezinta de fapt argumentul pentru aceast carte. A-l avea pe Horia ca prieten apropiat, ca frate de suflet si de idei, este unul din marile privilegii ale vietii mele. Ne unesc valorile in care credem, convingerea ca lupta impotriva totalitarismului, a degradarii morale, a cinismului si turpitudinii, ramane de o urgenta actualitate.

Multe din ideile cartii s-au conturat in discutiile purtate de-a lungul anilor cu Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Mihai Sora, Marta Petreu, Mircea Mihaies, N. Manolescu, Virgil Nemoianu, Matei Calinescu, Ioan Petru Culianu, Livius Ciocarlie, Ioan Stanomir, Radu Stern, Angelo Mitchievici, Sorin Antohi, Cristian Preda, Dragos Paul Aligica, Aurelian Craiutu, Catalin Avramescu, Mircea Cartarescu, Dan Pavel, Caius Dobrescu, Teodor Baconsky, Coriolan Babeti, Victor Neumann.

Discutiile purtate la Timisoara cu membrii grupului “A Treia Europa” condus de Adriana Babeti si Cornel Ungureanu, m-au ajutat imens in cristalizarea ideilor despre chestiunea relatiei dintre comunism si fascism, acea problema esentiala a secolului XX, cum o definea Francois Furet.  A rezultat volumul “Spectrele Europei Centrale”, aparut in 2001 la Polirom, coordonat de Dorian Branea si prefatat de Livius Ciocarlie. Fie-mi permis sa omagiez aici memoria profesoarei Gabriela Coltescu.

Scria atunci profesorul Ciocarlie: “Vladimir Tismaneanu propune o distinctie subtila si pertinenta: a pune in balanta victimele dintr-o parte si din cealalta este trivial, dar a compara fenomenele si a ledescoperi asemanarile este necesar. A intreprinde o analiza pentru a determina trasaturile comune este esentialmente diferit de intretinerea unei competitii macabre. In conditiile evitarii unei ambiante nesanatoase, studiul comparativ este–si din punct de vedere moral, si din punct de vedere teoretic–pe deplin justificat”. Ii multumesc aici lui Livius Ciocarlie pentru cuvintele intelepte si sobre ce-si mentin, cred, actualitatea.

http://www.polirom.ro/catalog/carte/spectrele-europei-centrale-725/

http://www.romlit.ro/visnd_la_europa_central?makePrintable=1

Istoricul Bogdan C. Iacob si  politologul Marius Stan s-au dedicat acestui proiect cu o superba pasiune. Filosoful clujean Vlad Muresan m-a incurajat necontenit. Idei din carte se regasesc in articolele mele din revista “Verso”. Este o sursa de speranta sa vezi cum aceste teme (utopiile purificatoare, Raul radical, mesianismele revolutionare, religiile politice, fantasmele si fanatismele redemptive) continua sa fie explorate de o generatie tanara, eliberata de constrangeri ideologice si dogme de beton. Totalitarismul a insemnat heteronomia subiectivitatii, efortul maniacal de a anula gandirea libera. Ce poate fi mai incurajator decat sa vezi renascand autonomia spiritului?

Poate ca totul a pornit cand am citit, adolescent fiind, “Zero si infinitul”. Ori, poate, intr-o discutie cu Petru Cretia despre Koestler si Orwell. Era in 1974. Greu de spus cand, dar ce pot spune este ca subiectul complicatelor relatii si al similitudinilor dintre comunism si fascism m-a framantat pe parcursul intregii mele vieti intelectuale. Rezultatul este aceasta carte.

 

„Cu această carte, Vladimir Tismăneanu atinge cele mai grave acorduri ale angajamentului său moral în favoarea demnităţii şi a libertăţii omului. În Stalinism pentru eternitate, făcând istoria politică a comunismului românesc, autorul consacra un tip de analiză intens etică şi pasională, în care competenţa istorică se împletea strâns cu experienţa personală şi cu revendicarea dreptului sentimentelor morale de a avea o voce în istorie. Încă de atunci, prin stilul pasionat al analizelor sale, el încerca să ofere o voce publică sentimentelor pe care istoria secolului trecut le înecase în dispreţ: bunele sentimente morale. Prin Diavolul în istorie, istoricul comunismului românesc devine istoricul universal al ravagiilor produse de religiile seculare ale secolului XX. Metoda sa de analiză constă, şi aici, în hermenutica angajată, în critica pasională, demistificarea ideologică, aplicarea necruţătoare a discernământului etic la justificările politice ale acţiunilor criminale. Nouă este sensibilitatea teologică faţă de răul care ucide în numele binelui, în care Tismăneanu vede răul absolut şi împotriva căruia mobilizează o nimicitoare combinaţie de erudiţie istorică şi argumente liberale deduse din principii etice. Tonul discursului său este acela al moralistului angajat. Strategia analitică a autorului constă în a încerca să fizexe răul printr-o ameţitoare multiplicare de ramificaţii erudite, prin care ştiinţa sa de istoric depistează ceea ce flerul său de politolog indică, exigenţele sale de moralist resping, iar abilităţile sale de filozof demontează. Dizolvată în astfel de acizi, teologia mincinoasă a religiilor seculare e redusă în chip necruţător la miezul ei cel mai hâd şi mai respingător: uciderea în mai puţin de şaptezeci de ani a aproape o sută cincizeci de milioane de oameni. O crimă pe care nu o mai poate justifica nici cel mai pervers dintre avocaţii răului. Diavolul în istorie nu este însă doar o carte excepţională, scrisă de una dintre minţile cele mai strălucite ale culturii noastre. Ea reprezintă, în concertul mărturiilor despre tragedia totalitară pe care naţiunile le depun la tribunalul posterităţii, mărturia românească cea mai articulată, cea mai tăioasă, cea mai puternică. Rusia, prin Soljeniţîn, şi-a depus mărturia ei; la fel, Polonia, prin Kolakowski; ori Cehoslovacia, prin Havel. Acum, prin Tismăneanu, o face şi România. Iar mărturia noastră spune că omenirea a trăit timp de un secol în compania Diavolului; ceea ce face ca toate regimurile politice care l-au acompaniat să fie în mod necesar şi ilegitime, şi criminale. Mulţumită lui Vladimir Tismăneanu, cu această carte, mărturia românească poate fi în fine auzită în toată lumea civilizată.“  (Horia-Roman PATAPIEVICI)

Diavolul în istorie este o foarte importantă lucrare de istorie intelectuală, care priveşte o problemă fundamentală a secolului XX, o operă care denotă o cunoaştere vastă, globală, precum şi o experienţă personală foarte atent asimilată. Pagini indiscutabil sclipitoare.“ (Timothy Snyder, autorul cărţii Tărâmul morţii)

http://www.humanitas.ro/humanitas/diavolul-%C3%AEn-istorie

 

Comments are closed.

%d bloggers like this: