Vieti si destine in secolul incendiilor ideologice

Exista biografii care concentreaza la maximum  esenta unei epoci naucitoare, ravasite si ravasitoare, a unor pasiuni incendescente, a unor tragedii fara egal. Acesta este cazul Evei Zeisel, un personaj intr-adevar fabulos, cum bine remarca Marius Stan in superbul eseu pe care l-a publicat pe portalul LaPunkt. Venind din acel formidabil, absolut fascinant clan intelectual Polanyi, Eva si-a intersectat viata cu atatea din aventurile politice si intelectuale care au asigurat grandoarea si nefericirea veacului XX. A supravietuit nazismului si comunismului, a fost o mare artista si o mare constiinta, asemeni, neindoios, Margaretei Buber-Neuman (1901-1989). Ca si aceasta, Eva a facut parte din stanga radicala, a ajuns in URSS, a trait direct experienta Marii Terori, a fost arestata, intemnitata, deportata, la un pas de lichidare fizica. Gratie unei sanse unice, a scapat din infernul Gulagului. Primul sot al Margaretei a fost Raphael, fiul marelui filosof Martin Buber. Cel de-al doilea, Heinz Neumann (1902-1937), a condus o vreme grupul parlamentasr al KPD (PC din Germania) in Reichstag. A fost un stalinist infierbantat, a reprezentat la un moment dat Cominternul in China, a fost arestt si lichidat in timpul Marii Terori.

File:BuberNeumann.jpg

Margarete Buber-Neumann (1938)

Sora Margaretei, Babette, a fost maritata cu legendarul Willy Munzenberg (1889-1940), principalul progandist al Cominternului, cel care a pus pe picioare angrenajul simbolic al antifascismului stalinist. Munzenberg a fost socat de Pactul Ribbentrop-Molotio, nu si-a ascuns revolta, a devenit un paria. In final, a fost ucis. Cartea lui Stephen Koch, “Sfaristul inocentei”, o veritabila enciclopedie a orbirii inteligentsiei de stanga in anii 30, a fost tradusa in 1997 la editurile Albatros si Universal Dalsi. Pentru Koestler, acela a fost momentul cand Stalin si stalinismul au devenit definitiv si irevocabil inacceptabile. Asa s-a nascut romanul scris in germana (exemplarul original s-a pierdut) si tradus in engleza sub titlul “Darkness at Noon”. Ceea ce Malraux numise iluzia lirica era terminata. Ramanea in urma ei o imensa groapa de cadavre care avea sa creasca in deceniile urmatoare.

Margarete a ajuns din Gulag la Ravensbruck, concecinta a infamului pact dintre cei doi monstri totalitari. Acolo a fost colega de baraca si prietena apropiata a Milenei Jesenska, fiinta iubita de Franz Kafka, jurnalista de exemplar curaj moral.  Milena condamase Pactul, scrisese cu indignare despre tradarea de catre Stalin a tot ceea ce parea sa fie identitatea stangii antifasciste. A murit in lagar cu putin timp inaintea eliberarii. Daca ar fi supravietuit, ar fi revenit la Praga si ar fi fost probabil spanzurata in sinistrele inscenari din anii 50. Era o veritabila antifascista si anticomunista. Una din cartile cele mai importante despre Gulag a fost scrisa de fizicianul Alexander Weissberg, primul sot (nu stiu daca si cu acte, nu se purtau aceste ritualuri in cercurile radicale) al Evei Zeisel.  A fost prefatata de Arthur Koestler. La IWM (Institutul pentru Stiintele Omului) din Viena exista acum un program de burse care poarta numele Milenei. “Scrisorile catre Milena” ale lui Kafka fac parte din marile texte ale literaturii secolului XX. Margarete a depus marturie in procesul Kravcenko in favoarea celui care a indraznit sa denunte universul concentrationar sovietic. S-a aflat alaturi de David Rousset, el insusi scapat din lagarele naziste. Timp in care Sartre nega existenta Gulagului si scria despre umanismul stalinist! Macar Lukacs avea “scuza” ca traia in Ungaria lui Rakosi…

Am langa mine, scriind aceste randuri, cartea lui Weissberg, “The Accused: A Personal Stoy of Imprisonment in Russia”, editia originala alparuta la Simon and Schuster in 1951. Stalin mai traia cand a aparut aceasta carte despre care Koestler scria: “It is a tale which brings closer to the reader than any published before the inner mechanism of the most extraordinary terror regime in human history.” Cartea de amintiri a Margaretei am citit-o in anii 70, mi-a imprumutat-o regretatul meu prieten Alexei Florescu, avea insemnarile tatalui sau, fostul voluntar din Spania si maquisard, apoi ministrul industriei chimice din Romania, Mihail Florescu. Facea parte dintre cartile favorite ale Monicai Lovinescu. Milena Jesenska, Eva Zeisel, Margarete Buber-Neumann: trei femei care au salvat ideea de onoare intr-un timp al capitularii, ignominiei si crimei. Un timp pe care Malraux l-a numit al dispretului. (VT)

“Nu voi vorbi aici despre frații Polanyi. Nu voi comenta “Marea transformare” de Karl, cartea din 1944 apărută acum în traducere românească, și nici scrierile filosofice ale lui Michael (Mihály). Să reținem și faptul că Michael a fost unul dintre cei mai interesanți intelectuali ai veacului trecut, o adevărată natură enciclopedică, având contribuții remarcabile în filosofie, chimie și chiar economie. De fapt, așchia n-a sărit niciodată foarte departe de trunchi în familia Polanyi: fiul lui Michael, John Polanyi, avea să obțină în 1986 premiul Nobel pentru contribuțiile sale în domeniul cineticii chimice (trăiește și în zilele noastre).

Voi scrie despre fiica surorii (Laura Polanyi) acestora: Eva Zeisel! Personaj extraordinar, asemeni, să spunem, Margaretei Buber-Neumann (mă întreb dacă au fost cumva prietene?). O ființă născută parcă din imaginația lui Danilo Kiš (cel care, cum se știe, îl admira enorm pe Arthur Koestler, intelectualul central-european par excellence).

evaz

Eva a fost într-un anumit fel “extravaganta” familiei (toți intelectuali de marcă și chiar pionieri în domeniile lor: Laura, mama Evei, fusese prima femeie care a obținut un titlu de doctor în istorie la Universitatea din Budapesta, feministă și activist politic), atrasă încă de tânără de domeniul artei. Tot ea a trăit nici mai mult nici mai puțin de 105 ani (între 1906-2011), o nouă “excentricitate” am putea spune! Probabil că perioada cea mai palpitantă a vieții Evei a fost cea petrecută în 1931-1932 alături de fratele ei, Michael (ca pe celebrul lor unchi!), la Berlin. Aici a avut un studio de ceramică pe Tauentzienstrasse, o experiență la care s-a referit mereu cu nostalgie și recunoștință. Avem în față, după cum probabil v-ați dat deja seama, o mostră de narațiune extrem de stufoasă, plină de paranteze și ramificații, toate date de această complexitate intelectuală și existențială a “clanului Polanyi”.

Eva a călătorit mult, încă din tinerețe. Reușește să viziteze Rusia, examinează la fața locului mai multe fabrici de ceramică din Ucraina, lucrează în Sankt Petersburg cu artistul Nikolai Suetin și se transferă apoi lângă Moscova (la Dulevo), acolo unde se bucură de experiența oferită de a doua fabrică de ceramică din lume, la acea dată. Devine foarte curând directorul artistic al industriei ceramice sovietice. Ulterior însă, este arestată în capitala rusă (1936) sub falsele și halucinantele acuzații de a fi complotat la asasinarea lui Stalin și de a fi inserat svastici în tiparele sale ceramice (nota bene, vorbim totuși de membra unei familii care părăsise Berlinul și Germania din cauza ascensiunii lui Hitler la putere). După mai mult de un an de încarcerare, obține eliberarea prin intermediul numeroaselor contacte ale familiei și se stabilește la Viena. Ajunge mai apoi în Anglia, urmat de New York, acolo unde avea să performeze cu adevărat în domeniul designului industrial. Succesul a urmat-o de aici încolo ca o umbră: o colecție de ceramică a Evei este expusă în 1946 chiar la MoMA, practic o confirmare, de data aceasta temeinică, a imensului talent artistic pe care îl poseda. Unul din curatorii muzeului declara: “Este ușor să producem ceva uluitor care să stea în cabinetul colecționarului. Dar modelele ei au ajuns până pe mesele oamenilor, în jurul cărora aceștia se adunau.”

evaz2

Eva a devenit – putem consimți astăzi – designerul modernist de frunte al secolului XX în ceea ce privește ceramica. Obișnuia să spună: “Fie că facem lucruri sau ele doar se întâmplă, fie că le producem sau le fasonăm, lucrurile ne vorbesc. Ele ne spun unde anume ne trezim în paturile noastre sau unde zburăm deasupra norilor, într-un avion.”

Tot ce a făcut Eva a fost cu dragoste și recunoștință, indiferent de experiențele pe care viața i le-a adus în cale. Când a implinit 105 ani, tot ea a publicat și o carte de memorii în care descrie în amănunt cele 16 luni de zile petrecute în închisorile sovietice. Că nu i-a fost ușor o demonstrează și tentativa ei de sinucidere prin tăierea venelor cu o sârmă de cupru smulsă cu disperare din toaletă. Fiica ei, Jean Richards, confirmă trauma prin care trecuse în anii 1930: “Pentru foarte mulți ani, Eva nu a dorit să-și facă publică experiența penitenciară, în parte pentru că s-a temut de o eventuală urmărire a sa de către KGB până în Statele Unite.” Acuzația pentru care fusese închisă, repet, fusese aceea de “atentat la viața lui Stalin”. Putem doar încerca să ne imaginăm la ce tip de anchete și tratamente a fost supusă în URSS în urma acestui episod… Prietenul ei din copilărie, Arthur Koestler, a avut-o mereu în minte când a scris “Întuneric la amiază” (Eva și Arthur merseseră împreună la aceeași grădiniță din Budapesta iar mai târziu, în 1930, au avut și o foarte scurtă aventură romantică)! A supraviețuit în cele din urmă, cu mari dificultăți, în sufocanta ei celulă din Leningrad, exersând statul în cap și spunând că acest lucru devenise în fapt un exercițiu foarte ușor din pricina configurației de dulap îngust a încăperii.

eva-zeisel-3 Eva dorise în tinerețe să fie pictor și chiar acesta a fost primul tip de contact cu arta pe care l-a avut. Viața însă i-a hărăzit un cu totul alt destin și putem spune că tot răul a fost în cele din urmă spre foarte bine. În 1925, într-o călătorie de vară la Paris, a vizitat o expoziție internațională de artă decorativă și industrială modernă, prilej cu care ia contact cu operele lui Le Corbusier sau pătrunde pentru prima dată tainele mișcărilor artistice moderne precum Bauhaus. Dar chiar și așa, spun sursele, Eva a considerat mereu că designul modernist este mult prea impersonal și a încercat constant să-i adauge tușele, nuanțele și variațiile care să-l umanizeze.

Nici căsnicia nu a privat-o de o personalitate aparte: soțul ei, Hans Zeisel, jurist la bază, a fost la un moment dat profesor la Universitatea din Chicago după ce ambii au ajuns pe tărâm american în anul 1938 (era al doilea bărbat relevant din viața ei, după Alex Weissberg, de care Eva se despărțise până în 1934). Iat-o pe Eva Zeisel vorbind ea însăși despre o carieră cât o viață de om: https://www.youtube.com/watch?v=x72uoP2a55I&feature=player_embedded

Eva Zeisel, așchie din trunchiul marii familii Polanyi, a fost un artist în adevăratul sens al cuvântului pentru că a știut să incrementeze nivelul de frumusețe prin tot ceea ce a făcut. O adevărată poezie în mișcare întinsă pe durata a mai mult de un secol… Eva Zeisel a marcat profund domeniul și și-a câștigat un loc de onoare în istoria designului industrial, cel mai probabil cu aceeași naturalețe cu care și-au trăit viața miile de familii obișnuite ale căror spații au primit atingerea blândă a acestui frumos ieșit din imaginația ei. Să ne gândim doar cum în destinul unui acestui om a existat un terifiant moment de cumpănă, cum viața ei spre care privim acum cu multă admirație a atârnat cândva de un foarte subțire fir de păr. What if…? Câte astfel de potențialități nu vor fi distrus în secolul XX nefericitele experimente totalitare? Câte lagăre de concentrare și gulaguri nu vor fi înghițit mii și mii de astfel de personalități și creativități? Când ucizi fie și un singur om ucizi de fapt șansa acestei lumi de a fi mai bună pentru că în fiecare dintre noi se adăpostește o soluție latentă a evoluției speciei în ansamblul ei, indiferent de domeniul pentru care avem chemare. Eva Zeisel a trecut cu bine peste proba ei fatală și a trăit 105 ani să ne spună cât de frumoasă și emoționantă poate fi viața când îți dorești cu pasiune să fii deopotrivă partea și întregul ei. O lecție, un om, un design cât se poate de intim și tulburător…”

LA  CLH1.CA.Oe.0506.home.O.1

http://www.lapunkt.ro/2013/12/06/eva-zeisel-fabulosul-destin-al-unui-designer-care-a-ameliorat-forma-secolului-xx/

http://www.amazon.com/Under-Two-Dictators-Prisoner-Stalin/dp/1845951026

http://womenineuropeanhistory.org/index.php?title=Margarete_Buber-Neumann

Comments are closed.

%d bloggers like this: