Anatomia unei mistificari: Stelian Tanase si istoria comunismului din Romania

“Anatomia mistificarii” este titlul cartii de Stelian Tanase despre procesul grupului Noica-Pillat. M-am uitat, probabil dintr-un fel de masochism, pe blogul profesorului universitar doctor Stelian Tanase, director al revistei “Sfera politicii” (din al carei consiliu redactional am demisionat cu luni in urma) si director-general (interimar) al TVR. Constat ca dl Tanase comite o incalcare a unei obligatorii deontologii profesionale incluzand, din ratiuni evidente, numele tatalui meu pe lista celor care au venit cu tancurile sovietice sa comunizeze Romania, imediat dupa 23 august 1944:

“In spatele tancurilor Armatei roșii au venit de la Moscova cei care aveau să servească drept cozi de topor, cu misiunea să jefuiască și să livreze România lui Stalin – Ana Pauker, C-tin Doncea, Vasile Luca, Dumitru Petrescu, Walter Roman, Jules Perahim, Leonte Tismăneanu, Leonte Rautu, Petre Borilă, etc. Ei găseau aici alt grup – Gheorghe Gheorghiu Dej, Emil Bodnăraș, Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi, Constantin Parvulescu, Ctin Agiu, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Draghici, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Lucrețiu Pătrășcanu, Nicolae Ceaușescu- cu aceeași misiune -distrugerea României.”

Cateva precizari: parintii mei au revenit in tara in luna februarie 1948. In acel moment, jocurile era pe deplin facute la Bucuresti. Deci este o minciuna sa afirmi ca ar fi luat parte la “livrarea puterii catre Stalin”. Nici tatal meu, nici mama mea, nu au facut parte din CC al PMR. Nu au fost ministri (precum sa spunem, Avram Bunaciu, alt absent din lista, ori  Gheorghe Vasilichi). Nu au condus sectii ale CC (precum Ghizela Vass ori Petre Lupu, absenti din strania lista a profesorului Tanase, istoric al comunismului romanesc). Nu au condus “Scanteia” (ca Sorin Toma si Silviu Brucan), “Romania Libera” (ca Niculae Bellu si Grigore Preoteasa) ori “Lupta de clasa” (ca Stefan Voicu). Prima functie primita de tatal meu a fost de director-adjunct al Editurii PMR: director plin era in acel moment Grigore Naum, fost voluntar in Spania, ajuns in tara cu divizia “Tudor Vladimirescu”, ulterior general de securitate. Nu-l observ pe lista. Stiu ca faimosul artist plastic, fostul avangardist convertit la realismul socialist, Jules Perahim a venit in uniforma de ofieter sovietic. Dar ma intreb ce sens are includerea sa in acest pomelnic al marii tradari din care lipsesc figuri incomparabil mai influente precum Alexandru Sencovici, Ofelia Manole, N. Moraru, Eduard Mezincescu, Constanta Craciun, Janos Vincze, Florian Danalache, Alexandru Nicolschi, Pinitlie (Pantiusa) Bodnarenko, Ana Toma, Alexandru si Stela Moghioros etc etc etc Da, Perahim a venit din URSS, cei amintiti au fost in tara in anii razboiului. E cazul insa sa pastram proportiile, sa evitam ingrosarea pamfletara a liniilor.

Succesorul lui Naum a fost Barbu Zaharescu, apoi ambasador la Beijing, membru al CC al PMR/PCR. Nici el nu e pomenit. Tot de la Moscova, cu Divizia “TV”, a venit Dumitru Coliu. Nu e mentionat, desi avea sa fie minstrul al controlului de stat, membru supleant al Biroului Politic si super-tartor al Comisiei Controlului de Partid. De la Moscova a venit si Aurel Stancu, ulterior ministru adjunct la Interne si membru al C al PMR. Nu e pomenit. De la Moscova a venit Zina Brancu, cea care avea sa conduca Scoala Superioara de Partid “Stefan Gheorghiu”. Nu e pomenita. De la Moscova a venit Mihai Burca, devenit apoi general, ministru adjunct al apararii. Nu-l vad pe lista. Mai grav, nu este amintit veteranul cominternist Gheorghe Stoica, unul dintre comisarii din Spania Razboiului Civil, instructor in lagarele de prizonieri din URSS, ulterior seful organizatiei de partid a Capitalei, membru al CC al PCR si, sub Ceausesucu, membru al Comitetului Executiv si al Consiului de Stat. Orice istoric al comunismului romanesc nu poate decat zambi vazand ca pe lista moscovitilor atotputernici intocmita de Stelian Tanase figureaza tatal meu si Jules Perahim, dar este absent unul dintre marii tartori ai regimului precum Gheorghe Stoica.

Daca Stelian Tanase are o problema cu mine, sa o spuna direct, sa polemizeze pe fata, dar sa nu amestece in ale sale meschine rafuieli  un domeniu in care este de nevoie de onestitate ca de apa, de aer si de lumina. Am scris in repetate randuri despre functiile detinute de tatal meu. Numele sau apare in “Raportul Final”. A fost unul din ideologii de rang mediu ai PMR. Demis din functia de la editura, eliminat din invatamantul superior, acuzat de fractionism, a fost exclus din PMR in februarie 1960. A fost o sedinta de pomina in care doar fostul sau sofer a votat impotriva excluderii. Prieteni vechi au luat cuvantul si l-au “demascat”. Vechiul sau prieten Valter (nu Walter) Roman s-a internat in spital ca sa evite participarea la un ritual al urii. A fost adus acolo si obligat de conducatorul sedintei, Paul Niculescu-Mizil, sa infiereze “greselile lui Tismaneanu”. N-a avut alta solutie, s-a conformat. In ancheta anterioara de la Comisia Controlului de Partid, Coliu si Vincze au incercat sa-l incrimineze pe Roman ca participant la grupul fractionist Grigore Cotovschi-Miron Belea-Leonte Tismaneanu. Tatal meu a refuzat sa-si denunte prietenul. A platit si pentru asta.

Comunist convins, fara indoiala, devotat in chip neconditionat ideologiei leniniste, membru al unei miscari revolutionare pe care eu insumi am definit-o drept o secta mesianica, tatal meu nu a avut functii care sa-i ingaduie “jefuirea si livrarea tarii” catre URSS. In cazul de fata nu e vorba de diletantism, ci de o mistificare lipsita de orice urma de rusine. Un om care procedeaza astfel in propriul sau domeniu profesional nu poate fi credibil intr-o pozitie publica in care trebuie sa probeze impartialitate si onestitate.

http://www.stelian-tanase.ro/armata-rosie-ocupa-bucurestii-2/

Comments are closed.

%d bloggers like this: