Cand tacerea devine complicitate: Scrisoare deschisa catre Mircea Toma

Draga Mircea,

Te rog sa citesti aceste randuri ca pe un cri de coeur. Ne cunoastem inca din 1990. Ne-am intalnit la New York, in apartamentul lui Dan Costescu, acolo unde se facea saptamanalul “Lumea Libera Romaneasca”. Am iesit seara in Manhattan, tu, Nicoleta, Liviu Cangeopol si cu mine. Cand s-a infiintat “Academia Catavencu”, la invitatia lui Ioan T. Morar si a ta, am devenit membru fondator. Ne leaga o lupta comuna pentru acele valori care au facut sa simtim din prima clipa, in acea seara, la New York, ca suntem prieteni. Ne-a legat convingerea ca a fi intelectual critic inseamna sa-ti ridici vocea impotriva infamiei, a tiraniei, a oricarei incalcari a demnitatii umane. La aproape un sfert de secol de la revolutiile din 1989, vei concede, Mircea, ca nimic nu a servit mai mult acelor dictaturi inepte decat tacerea celor tratati drept simpla masa de manevra pentru o propaganda imbecila si imbecilizanta. Nu vezi cum lucrurile tind sa se repete? Chiar nu te exaspereaza linsarea mediatica a unor respectati colegi de profesie? Chiar nu vezi distinctia dintre victima si faptas? Nu crezi, Mircea, ca rolul intelectualilor critici este sa le spuna celor “adormiti” ca risca, atunci cand se vor trezi, sa constate ca traiesc intr-un oras invadat de sobolanii purtatori ai ciumei? Nu va fi oare prea tarziu? Iti scriu aceste randuri pentru ca am aflat ca organizatia pe care o conduci, “ActiveWatch”, de la care asteptam o riposta categorica la derapajele scandaloase ale “Antenelor” si altor voci ale coalitiei hegemonice din Romania, a evitat o atitudine transanta, preferand strania, indoielnica pozitie a unei presupuse echidistante. In “Teza”, un film despre ororile dictaturii lui Mengistu, am auzit un proverb etiopian, draga Mircea, despre cei care, in clipe de maxima confruntare, aleg sa stea la mijloc. Ei risca sa primeasca doua gloante, nu doar unul…

Pe scurt, din cate inteleg, pozitia ta si a organizatiei este: “În cazurile în care „ziariștii” care își asumă fățiș opinii politice partizane se încaieră între ei, opțiunea organizației este să semnaleze această categorie de situații în raportul anual.” La randul meu, nu am cum sa nu fiu intru totul de acord cu poetul si eseistul Radu Vancu atunci cand cand iti spune:”Ei bine, mie mi se pare că, în loc să răspundă întrebării legitime privitoare la tăcerea ActiveWatch în acest caz revoltător de imolare mediatică a unui jurnalist, textul lui Mircea Toma dă de fapt naștere altor întrebări.” Nu pot accepta ghilimelele folosite in raport cu oameni care au dovedit din plin ca gandesc cu capul lor si ca nu sunt argatii niciunui mogul. Aceste ghilimele mi se par halucinante, un recurs simbolic care trimite catre lumea lui Orwell.

Draga Mircea, nu trebuie sa gandim la fel despre multe lucruri, dar este limpede ca, daca iubim societatea deschisa, daca ne pasa de soarta unei democratii inca prea fragila pentru a-si ingadui alunecari precum acelea care se petrec incepand din vara anului 2012, este cazul sa ne mobilizam si sa reactionam. Este cazul ca, dincolo de firesti dezacorduri pe teme sa le zicem, in spiritul lui Ralf Dahrendorf, ale politicii normale, sa ripostam impreuna, fara ambiguitati, atunci cand se pun sub semnul intrebarii, in mod cinic si iresponsabil, fundamentele constitutionale ale acestei republici. Este cazul sa renuntam la pozitia de martori neutri si sa devenim, vorba lui Raymond Aron, spectatori angajati. Cand se deruleaza campanii de o imunditie nemaiauzita impotriva celor desemnati drept “jagardele”, cand insultele la adresa Andreei Pora se situeaza intr-o zona clar penala, o organizatie de monitorizare a abaterilor de la etica jurnalistica nu poate, nu are dreptul sa taca. Ce asteptam, Mircea, sa ajungem la cazuri precum Galina Starovoitova si Anna Politkovskaia? Vrem ca Dan Tapalaga sa fie fortat sa plece din Romania precum Masha Gessen din Rusia lui Putin?

Atacurile impotriva statului de drept (notiune pe care unii au ajuns sa o ironizeze ca pe un fel de lozinca vida de sens) vin dintr-o directie usor identificabila. Stim cine sunt inamicii justitiei independente si ai presei neinregimentate. Stim ca au adus tara pe marginea abisului. Stim ca sunt piromani politici. Vei admite ca exista o limita a rabdarii si ca, atunci cand te intalnesti cu mostre socante de rea credinta, cand observi impertinenta noilor rinoceri, cnad ceea ce Andrei Plesu numeste obscenitate publica face ravagii, este greu sa nu scrii precum Dragos Paul Aligica: “E o vreme care testeaza caractere si ne pune in lumina adevarata fata a catorva figuri publice de la care aveam niste asteptari. Te uiti la ele si iti vine sa le zici: Bine, stimabililor, nu va e voua rusine, nu va crapa obrazul sa va pretindeti echidistanti si neutri in toata povestea asta?! Cat de nesimtiti trebuie sa fiti, cat tupeu sa aveti sa puneti in aceeasi oala pe toti si sa va rupeti in figuri de independenti si echilibrati cand situatia in tara e cea care este?!”

Ma ocup de decenii de Europa de Est si Centrala, de comunism, post-comunism, nationalism, populism etc Cred ca vorbesc in cunostinta de cauza. Din păcate, mulţi nu înţeleg că li se poate întâmplă oricând şi lor, că iataganele mercenarilor îi pot lovi când le este lumea mai dragă. Aceşti oameni preferă să ignore faptul neliniştitor, dar pe deplin dovedit, că dacă dai drumul fiarei să se plimbe liberă prin Cetate, nimeni nu mai este protejat, devenim cu toţii vulnerabili, potenţiale victime. Este o lecţie a secolului XX pe care eu unul nu sunt dispus să o uit. Sper ca nici tu.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cine-tace-consimte-despre-voluptatea-ticalosiei-1077608.html

http://www.lapunkt.ro/2014/01/18/ziaristi-murdaria-nu-e-buna/

O precizare: In articolul meu din “Evenimentul Zilei” am scris ca imi este rusine ca am colaborat la “Jurnalul National”. Ziarul este condus de aceiasi oameni din perioada cand am colaborat, deci nu vorbim de o schimbare de echipa. Proprietar a fost si este trustul lui Dan Voiculescu. Pe blogul sau, dl Dorin Tudoran se refera la acea perioada. Cred ca unele elemente cronologice merita clarificate. Atacul imund din “Ziua” la adresa mea a aparut in luna mai 2006, “Agentul Volodia”, pentru care, ulterior, Sorin Rosca Stanescu si-a cerut scuze in mod public, deci atunci cand si dl Tudoran, Mircea Cartarescu si eu eram, inca, autori de articole la “Jurnalul National”. A raspuns Mircea Cartarescu cu un text intitulat “Volodea asa cum il cunosc eu”. Dl Tudoran a continuat sa scrie acolo in vara anului 2006. Eu am decis sa plec la “Cotidianul” (condus de Doru Buscu). In septembrie 2006, am inceput colaborarea la “Evenimentul Zilei”. Ea a continuat, fara niciun fel de intrerupere, pana in ziua de azi. In timpul dosariadei a iesit la iveala dovada colaborarii lui Dan Voiculescu cu Securitatea, dl Tudoran a parasit JN dupa ce a scris acolo un articol extrem de dur care a provocat furia Cameliei Voiculescu. A plecat la “Ziua”. In JN a scris un articol sceptic la adresa Comisiei Prezidentiale cu titlul, daca nu ma inseala memoria, “Comisii de futilitate publica”. Era, evident, dreptul sau sa o faca.

Este adevarat ca dl Marius Tuca nu a impus niciodata niciun fel de schimbari in textele noastre si nici nu ne-a sugerat in vreun fel ce si cum sa scriem. Nu l-am intalnit in viata mea pe Dan Voiculescu. Nu am intrat niciodata in redactia JN. Este adevarat ca, in repetate randuri, dl Tudoran a protestat impotriva unor atacuri infame la adresa mea. Este adevarat ca a protestat impotriva mizeriilor aparute in “Ziua” la adresa mea si a altor intelectuali. Este adevarat ca si-a intrerupt colaborarea cu acel ziar, spre deosebire de alti editorialisti (Zoe Petre, Adrian Severin, Gabriel Andreescu, Dan Pavel, Octavian Hoandra). Este adevarat ca, dupa discursul presedintelui Traian Basescu din 18 decembrie 2006, dl Tudoran mi-a trimis un mesaj de pretuire pentru activitatea Comisiei. Mai exact, era mesajul catre presedintele Basescu trimis ca multumire pentru invitatia de a participa la sedinta comuna a camerelor Parlamentului Romaniei. Imediat dupa acel discurs, cred ca a doua zi, JN a declansat o campanie furibunda impotriva Raportului Final si a mea personal. Cand m-am adresat lui Marius Tuca, acesta mi-a raspuns ca singurul lucru pe care il poate face este sa-mi garanteze dreptul la replica. Dupa putina vreme, n-a mai fost cazul, mizeriile atinsesera cote inimaginabile, nu mai avea sens sa ripostezi, orice dialog devenise absurd. In anii urmatori, au venit alte campanii, alte linsaje, alte calomnii, alte mineriade de presa. “Antenele” si JN au fost varf de lance, alaturi de ex-”Cotidianul”, “Tricolorul” etc Din pacate, si-au gasit aliati unde te-ai fi asteptat mai putin. Nu ma refer doar la mine. In rest, ramanem fiecare cu amintirile, mahnirile, regretele, deziluziile si remuscarile noastre, atatea cate sunt.

http://www.dorintudoran.com/ia-l-de-pe-mine-ca-l-omor/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cand-tacerea-devine-complicitate-scrisoare-deschisa-catre-mircea-toma/

Comments are closed.

%d bloggers like this: