Credinţă, politică şi fanatism (Un articol de Ioan Stanomir)

“În România anului de graţie 2014, un candidat independent este pe cale să ne mântuiască. Iulian Capsali este, aşa cum chiar domnia sa se prezintă, un creştin practicant, a cărui vocaţie este să aducă cuvântul ortodox în Parlamentul European. De o simplitate de cristal, fără fisură şi fără îndoieli carteziene, reflecţia sa evocă intratabilele certitudini ale celor care, în septembrie 1940, aşezau România pe făgaşul naţional-legionar.

Desigur, profetismul neguros al lui Iulian Capsali este adaptat la cerinţele unui timp schimbat. Dincolo de retorică şi de stil, se află, însă, continuitatea unei linii de mentalitate. Ca şi dreapta radicală interbelică, Iulian Capsali invocă valorile tradiţiei şi ale lui Christos, transformând universalismul creştin în vigoare filetistă şi asalt naţionalist. Ca şi aceasta din urmă, domnia-sa situează sub zodia suspiciunii pe cei care, deşi creştini, nu au privilegiul de a fi parte a Bisericii Ortodoxe, greco-catolicii şi protestanţii. Ca şi predecesorii săi intelectuali, Iulian Capsali visează la o Românie a curăţeniei, a purităţii şi liniştii.

Elogiul femeii cuminţi şi la locul ei, aşezate supusă în spatele unui bărbat curajos şi credincios, este consecinţa naturală a unei teologii politice cu profil familiar. Admiraţia faţă de Rusia lui Putin, publică şi deschisă în cazul lui Iulian Capsali, este corolarul acestei ostilităţi implacabile faţă de un Occident vândut Satanei, înfeudat capitalurilor şi fundamental decadent. Iranul sau Arabia Saudită pot fi două modele de administrare “morală” a poziţiei femeii, astăzi-Iulian Capsali se poate inspira şi din aceste zone, în clipele în care îşi creionează scenariul său de societate.

Departe de a fi exotic sau excentric, discursul lui Iulian Capsali este avatarul cel mai recent al unei pasiuni funeste care a dominat imaginarul politic autohton, timp de decenii. Travestiul pe care îl pune în scenă este unul tranparent şi stângace. Conservatorismul şi creştin-democraţia europeană nu au nimic în comun cu această combinaţie de fanatism şi izolaţionism furibund. Rezistenţa în faţa acestor fantasme este o expresie a spiritului critic şi a libertăţii. Ca şi maniera de a reafirma semnificaţia credinţei, fără emfază, fără patetism şi fără pucioasă sau fum.”

http://www.lapunkt.ro/2014/04/03/credinta-politica-si-fanatism/

 

Comments are closed.

%d bloggers like this: