Stia sa rada, stia sa fie trist: Frumusetea lui Andrei Bodiu

Stingerea din viata la doar 48 de ani a lui Andrei Bodiu indoliaza comunitatea celor care cred in Bine, Adevar si Frumos. A fost, neindoios, un mare scriitor, un spirit nobil, un fauritor de nestemate si un cautator a ceea ce Boris Pasternak numea “esenta drumului ascuns”. L-am cunoscut la Brasov, era in 1991, faceam filmul “Condamnati la fericire”. Am luat pranzul impreuna cu el, cu Vasile Gogea, cu Leonard Oprea, cu Caius Dobrescu si cu A. I. Brumaru. Avea un imens umor, privirea insa sugera mistuitoare melancolii, tristeti albastre.

 

 

Ne-am intalnit apoi de multe ori, am lansat, in 2004, la Facultatea unde era decan, volumul “Scopul si mijloacele”. Au vorbit Andrei si Caius. Seara am mers la Poiana cu el, cu Caius, cu sotia mea Mary si cu fiul nostru Adam. Am o fotografie minunata din acea seara de neuitat. M-au invitat, Andrei si Caius, sa fac parte din consiliul editorial al revistei “Interval”.

I-am respectat optiunile, le-a respectat pe ale mele. Uneori nu le-am inteles pe ale sale, alteori, sunt convins, el nu le-a inteles pe ale mele. Dar a existat mereu un respect, ori chiar o dragoste spirituala, care a garantat inalterabila continuitate a prieteniei noastre. Sa se odihneasca in pace…

Pentru o versiune largita:

http://www.evz.ro/stia-sa-rada-stia-sa-fie-trist-frumusetea-lui-andrei-bodiu.html

Comments are closed.

%d bloggers like this: