O pledoarie pentru onestitate, spirit civic si profesionalism

În 1996, medicul craiovean Daiana Voiculescu a terminat rezidenţiatul şi s-a aflat în faţa unei alegeri cu implicaţii morale serioase: să dea 7.000 de dolari şpagă pentru a primi un post de medic în Bucureşti sau să emigreze? A refuzat compromisul, iar astăzi este profesoară la New York University şi directoarea Departamentului de Terapia Durerii de la Bellevue Hospital. Este in egala masura activa in plan intelectual, urmareste atent dezbaterile de idei din tara, din Europa, din Statele Unite. Sunt bucuros si onorat de prietenia care ma leaga de Daiana si de sotul ei Renzo, distins jurnalist italian. Recomand calduros interviul aparut in ziarul  “Gazeta de Sud”: calm, argumentat, fara urma de patima. Sunt lucruri pe care nu le stiam, intre care soarta familiei Daianei Voiculescu, rolul in miscarea de rezistenta anticomunista, prigoana suferita in anii dictaturii comuniste. Interviul este o pledoarie pentru onestitate, angajament civic, profesionalism. Aceste trei elemente sunt cele de care Romania are o vitala nevoie pentru a reusi in consolidarea unui stat de drept robust si viabil. (VT)

“Tatăl meu provine dintr-o familie de făgărășeni care au fost cam toți membri ai rezistenței anticomuniste. Vărul tatălui meu, Ioan Gavrilă Ogoranu, unchiul tatălui meu, Emil Bucur, toți fiii lui şi tatăl meu, Mihai Voiculescu, au fost arestați și au stat în pușcăriile comuniste. Cu toții s-au opus cât au putut instalării comunismului în România. E de la sine înțeles că, fiind născută și crescută într-o asemenea familie, nu am făcut niciodată pace cu ideea de a-mi trăi viața în România comunistă. 1989 a venit pentru toți încărcat de speranțe și așteptări, care pentru unii s-au prăbușit foarte repede. Un exemplu este tatăl meu.”

 

imagine-articol-1

Noiembrie 2010. Daiana Voiculescu a primit distincţia „Frauenthal Honoree“ din partea New York University, pentru implicarea în campanii umanitare internaţionale.

Ş.V.: Ce te enervează la români?
D.V.: Nu spun că mă enervează, dar mă doare când văd fatalismul, pasivitatea, lipsa de reacţie şi de implicare. Se petrec lucruri grave în ţară, cu noi ca popor, dar oamenii se comportă ca şi cum ar fi ceva normal. Avem un plagiator cocoţat în scaunul de prim-ministru. Toată suflarea academică ar trebui să iasă în stradă să-i ceară demisia. Nu se întâmplă asta. De ce?

Şpaga a devenit organică. Aproape toţi românii iau sau dau şpagă. Spitalele sunt în comă, avem mai mulţi doctori în ştiinţe decât tineri care promovează bacalaureatul, avem reţele mafiote în economie, în poliţie, în justiţie. În România, sistemul de învățământ a fost distrus de către profesori, cel medical de către medici, administraţia de către politruci și așa mai departe. Iar noi ne adaptăm. Totul îmi aminteşte de peisajul anilor ‘80 când, fără reacţie, acceptam mizeria, foamea şi izolarea.

Ş.V.: Ce te enervează la americani?
D.V.: Mă enervează două lucruri: ceea ce ei numesc „politically correct“ și rolul pe care îl are biserica în societatea americană. Mi se pare că biserica face foarte mult rău, în special în rândul persoanelor cu nivel educațional redus. De exemplu, poziția bisericii în privinţa avorturilor, în materie de planificare familială, sau imixtiunea bisericii în relațiile civile între adulţi. În SUA sunt state care până recent nu au recunoscut sau au interzis evoluționismul din manualele școlare. Foarte mulți americani se simt jigniți dacă le spui că noi şi maimuţele avem acelaşi strămoş.”

http://www.gds.ro/Interviu/2014-05-09/A+emigrat+pentru+ca+a+refuzat+sa+dea+spaga

 

Comments are closed.

%d bloggers like this: