Cele trei iluminari ale lui Aleksander Wat

Aleksander Wat a fost un mare poet polonez. A scris o carte de convorbiri cu Czeslaw Milosz care ramane una dintre cele mai tulburatoare confesiuni ale iluminarilor in secolul XX. Prima sa iluminare a fost poezia, deci una estetica. A doua a fost imbratisarea comunismului ca religie politica. Atras de Maiakovski, a aderat la crezul modernist si revolutionar al acestuia. A treia a fost apostazia, renuntarea la mitul comunist. Wat a cunoscut teroarea stalinista, Lubianka, Gulagul si a povestit rascolitor despre acel univers de cosmar. S-a sinucis in Franta, la 67 de ani. Luase 40 de tablete de nembutal. Sotia sa, Ola, a gasit doua pagini dintr-un bloc notes. Pe una scria: “Nu ma salva!”. Pe cealalta era un mesaj catre Ola, “viata mea, tot ce exista pentru pentru mine”. Despre Wat, ca si despre Milosz, ca si despre Zbigniew Herbert, ca si despre Julian Tuwim si Antoni Slonimski, cuvintele lui Adam Mickiewicz suna ca o amara profetie: “Nu a gasit fericirea, pentru ca nu exista fericire in tara sa”.
Nu mai putin impresionante sunt cuvintele lui Milosz despre acei intelectuali care, in pofida calomniilor si presiunilor de tot felul, au avut curajul sa devina marturisitori., de la Panait Istrati si Victor Serge la Koestler, Manes Sperber si Gustaw Herling-Grudzinski.  Wat a fost unul dintre acestia “Este bine sa tinem minte ca a existat un element de sacrificiu in insasi dorinta de a depune marturie” (v. articolul “Sperber” in Czeslaw Milosz, “Milosz’s ABC”, Farrar Straus and Giroux, 2001, p. 271) .

Wat a avut un destin asemanator, in atatea privinte, celui al lui Paul Celan. Poetul lituanian, fostul disident Tomas Venclova a scris o biografie a acestui spirit demn, chinuit si mereu nelinistit. Wat este un personaj central in cartea “Caviar and Ashes” de Marci Shore (Yale University Press, 2006). Salut publicarea la Humanitas a cartii “Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european”. Volumul va fi lansat la Bookfest. Tot acolo se va lansa si volumul “Este Dumnezeu fericit?” de Leszek Kolakowski, in curs de aparitie in colectia “Constelatii” pe care o coordonez la editura Curtea Veche.

 

Este o marturisire care sta la loc egal alaturi de memoriile lui Arthur Koestler, de trilogia lui Manes Sperber, de “O cripta pentru Boris Davidovici” a lui Danilo Kis, de “Arhipelagul Gulag” de Soljenitin, de amintirile unor Gyula Hay, Whittaker Chambers si Margarete Buber-Neumann. Intelectual cu trairi agonice si sperante anihilate, Aleksander Wat, sper a-l cita pe Tony Judt, a trait intr-un secol turbulent si a apartinut unei lumi disparute. L-a urmarit, precum pe Walter Benjamin, ingerul istoriei. A inteles, printre primii, ce coeficient de fanatism era inclus in marele pariu absolutist al comunistilor. A scris, chiar inaintea lui Kolakowski, ca “in secolul XX raul s-a incarnat in istorie, iar bolsevismul a fost diavolul in istorie”. 

 

Aleksander Wat i Czesław Miłosz w Berkeley, 1964 r.

Aleksander Wat si Czeslaw Milosz, Berkeley, 1964

Ii marturisea lui Milosz: “Cum stii, una din viziunile mele despre comunism este a unui progres continuu care in mod automat excita si dezlantuie toate fortele retrograde. Un fel de intoarcere la cele mai stravechi arhetipuri ale vietii sociale. Nu incape indoiala ca acel cult al liderului este de fapt al monarhului.” Unul din pasajele cele mai zguduitoare, de dostoievskiene adancimi,  este discutia din inchisoare cu vechiul bolsevic Steklov. Aici gasim cheia, ori una din cheile spovedaniilor halucinante ale unor Zinoviev, Kamenev, Radek, Piatakov, Sokolnikov si Buharin in macabrele procese-spectacol de la Moscova: “A marturisi sau a nu marturisi, nu aceasta era problema. Acesti oameni au marturisit pentru ca erau dezgustati de trecutul lor”…

 

2 Responses to Cele trei iluminari ale lui Aleksander Wat

  1. […] Aleksander Wat a fost un mare poet polonez. A scris o carte de convorbiri cu Czeslaw Milosz care rămâne una dintre cele mai tulburătoare confesiuni ale iluminărilor în secolul XX. Prima sa iluminare a fost poezia, deci una estetică. A doua a fost îmbrățișarea comunismului ca religie politică. Atras de Maiakovski, a aderat la crezul modernist și revolutionar al acestuia. A treia a fost apostazia, renunțarea la mitul comunist. Wat a cunoscut teroarea stalinistă, Lubianka, Gulagul și a povestit răscolitor despre acel univers de coșmar, a scris Vladimir Tismăneanu. […]

%d bloggers like this: