Sarajevo, 28 iunie 1914: Resurectia barbariei

Motto: “Der Weg der neuern Bildung geht /Von Humanität/ Durch Nationalität/Zur Bestialität.” Franz Grillparzer

Nu vom sti, probabil, niciodata, toate resorturile care l-au facut pe Gavrilo Princip sa-l ucida pe arhiducele Franz Ferdinand, mostenitorul tronului K&K.

PT Erster Weltkrieg - Attentat auf Franz Ferdinand

In al doilea proces-spectacol de la Moscova, Karl Radek, unul din cei mai infocati propagatori ai revolutiei mondiale ajuns in boxa acuzatilor ca spion fascist, rostea o fraza enigmatica. Spunea el ca secretul Primului Razboi Mondial l-au stiut doar doi oameni, Gavrilo Princip si Lenin. Sigur, putea fi una din  nalucirile lui Radek, situatia se preta la orice halucinatie. Dar este clar ca, gratie razboiului, secta bolsevica, o miscare marginala si fara sorti de a ajunge vreodata la putere, a reusit inimaginabilul. Venise, odata cu naufragiul vechii lumi, vremea “supraoamenilor” bolsevici. Pentru Lenin, era clar, razboiul imperialist trebuia transformat in razboi civil. Asa incepea ceea ce George Lichtheim a numit razboiul civil european (termenul a fost preluat, mai tarziu, de catre Ernst Nolte). In acest razboi, intemeiat pe proiecte ideologice globale, se organizeaza ura, se distruge mai intai in efigie, apoi in plan concret inamicul, se demonizeaza, prin dezumanizare, alteritatea. Metastaza utopiilor purificatoare se va produce intre 1930 si 1945, pe teriitoriul numit de Timothy Snyder bloodlands (taramul mortii).

 

Franz Marc (1880-1916): Soarta animalelor (1913)

Conjuratia “Tinerei Bosnii” era doar una dintre multele care se urzeau in subteranele unei Europe nauce, bezmetice, tot mai asemanatoare cu o corabie a nebunilor. Iluzia pacii eterne s-a prabusit in cateva saptamani. I-a luat locul realitatea unei barbarii renascute. La o conferinta tinuta la Potsdam in 2005, istoricul Erric Hobsbawm accentua ca Primul Razboi Mondial a dus la barbarizarea lumii. Mai precis, el vorbea despre o barbarizare graduala a standardelor morale. Tehnologiile moderne s-au combinat cu masificarea sociala. Incepea o epoca in care individul era strivit de puterea combinata a miscarilor demagogice de masa si a angrenajelor propagandistice menite sa anihileze gandirea autonoma. Rosa Luxemburg pronunta tonitruant necrologul Internationalei a II-a, devenita, spunea ea, “un cadavru imputit”. Nationalismul distrusese mitul internationalismului marxist. Pe 31 iulie 12914, murea asasinat Jean Jaures.

Lev Trotki, la Viena, se gandea de-acum la explozia terminala, razboiul social ajuns la paroxism, revolutia eterna, apocaliptica, permanenta. In Germania, un tanar emasiat, cu ochii scaparand de patima, un ratat fara o identiate sociala precisa, in fond un declasat, venit din imperiul habsburgic, pe nume Adolf Schickelgruber, se inrola voluntar. Se nasteau noi mituri, noi escatologii revolutionare, pe solul fertil al unei Europe scaldata in sange. Atunci a inceput, de fapt, secolul ideologiilor genocidare, comunismul, fascismul si national-socialismul.

Recomand aici un excelent articol al profesorului Ioan Stanomir despre semnificatiile atentatului de-acum 100 de ani, detonatorul unui ciclu al violentei fara precedent in istoria Europei sia lumii.

“Ceea ce atentatul lui Gavrilo Princip a sfarâmat nu a a fost ordinea Vechii Europe, ci edificiul majestuos şi înselător al raţiunii şi progresului. Lumea de ieri, spre a relua sintagma memorabilă şi melancolică a lui Stefan Zweig, s-a abandonat, în dora câteva săptămâni, unui elan suicidar fară precedent ca amploare şi anvergură mesianică. Tot ceea ce se ştia despre umanitate şi definiţia ei a fost supus acestei revizuiri sângeroase şi tragice.

Ceea ce contemporanii nu au putut vedea, atunci, devine vizibil la un secol după ce străzile din Sarajevo au fost decorul acestui act de teroare. Un lung secol XX, care ne cuprinde şi pe noi, cei de astăzi, era pe cale să debuteze. Un secol în care naţiunile şi clasele au fost aruncate într-o confruntare purtată sub semnul exterminării şi ostilităţii implacabile. Războiul total de pe frontul intern, militarizarea vieţii civile, fanatizarea mulţimilor, apetitul pentru distrugere şi epurare etnică, toate aceste mărci ale anilor dintre 1914 şi 1918 modelează identitatea globală, în decadele care urmează.

Nu visul wilsonian al concordiei, auto-determinării şi al reglementărilor paşnice a invins,ci energia telurică pe care Gavrilo Princip o eliberează, cu gestul său. Utopiile ideocratice mobilizează un potenţial revoluţionar şi sanguinar de neimaginat până atunci. Lecţia anilor de război este realitatea indiferenţei faţă de viaţa umană şi puterea noilor camaraderii născute aici. Luptele fratricide din Germania şi din Ungaria, barbaria bolşevică şi ororile Războiului Civil sunt, toate, consecinţele acestui avans al violenţei generalizate.

Ziua de 18 iunie 1914 pare o zi decolorată din calendarul unui univers extinct, o zi care trimite la gramatica desuetă a imperiilor şi defilărilor de cavalerie. Dincolo de acest nivel al îndepărtării şi uitării, 28 iunie 1914 este ziua în care a inceput totul, o zi în care debutează geneza. Iar din această geneză tumultuoasă, frenetică şi iraţională vin către noi cuvintele, imaginile şi sunetele prezentului. Întoarcerea spre acea zi de acum un veac este întoarcerea spre izvoarele sângerânde alimentând fluviul demonic şi stihial al modernităţii noastre.”

http://www.lapunkt.ro/2014/06/28/sarajevo-28-iunie-1914-acolo-unde-totul-a-inceput/

 

Comments are closed.

%d bloggers like this: