Despre cainta si credibilitate in politica: Doi ani de la tentativa de lovitura de stat

Acum doi ani, pe 3 iulie, avea loc in Romania o tentativa de lovitura de stat. A durat pana pe 6 iulie. Principali ei organizatori s-au numit Victor Ponta, Crin Antonescu si Dan Voiculescu. Scopul era demolarea statului de drept ale carui institutitii, in primul rand DNA si ANI, actionau impotriva intereselor oligarhiei cleptocratice din spatele celor mai sus numiti. USL, strutocamila nascuta strict din interese corupt-oportuniste, ca umbrela pentru un regim profitocratic si clientelar–ceea ce numesc pontocratie–, a patronat acel atac impotriva statului de drept. In politica externa, USL-ul a mizat pe Est impotriva Vestului. Nu e de mirare ca azi Antenele voiculesciene s-au dezlantuit intr-un atac fara precedent impotriva Statelor Unite. In fapt, ele continua, de o maniera exacerbata, anti-occidentalismul USL, probat, de o maniera iresponsabila, in acea teribila vara a anului 2012, indeosebi prin vocea presedintelui din epoca al PNL si prezidentiabilul oficial al acelei formatiuni, Crin Antonescu. E bine sa nu uitam aceste adevaruri factuale.

 

Din clipa formarii guvernului Ponta, au fost declansate actiuni punitive impotriva unor institutii considerate neconforrme intereselor noii puteri, strategie de Gleichschaltung (uniformizare) de inspiratie indubitabil totalitara.Intre acestea, IICCMER si ICR. A urmat Avocatul Poporului, schimbarea conducerilor celor doua camere ale Parlamentului, suspendarea presedintelui tarii. Paravanul legalist nu putea ascunde neconstitutionalitatea actiunii puciste. Curtea Constitutionala a intrat in alerta. Interventia deschisa a Comisiei de la Venetia, protestele ambasadelor si guvernelor occidentale, reactia societatii civile au dejucat planurile pucistilor. Dar Romania a fost readusa intr-o stare de izolare internationala comparabila cu aceea de dupa mineriada din 13-15 iunie 1990.

Ne aflam in plin an electoral. Democratia este incompatibila cu amnezia. Compromisul principial nu se confunda cu compromisul putred. Romania, o tara membra a comunitatii euro-atlantice, nu poate fi, precum China comunista, o “Republica Populara a Amneziei”, spre a relua titlul unei carti recente. Crin Antonescu s-a despartit de Victor Ponta, dar nu a exprimat niciun regret pentru rolul sau crucial in deteriorarea democratiei romanesti in ceea ce Dan Tapalaga a numit, pe drept cuvant revolutia borfasilor. Fuziunea PNL-PDL mi se pare o himera cata vreme PNL nu admite ca in vara anului 2012 a participat, ca actor politic principal, la un atac frontal impotriva statului de drept. Angajamentul de partea adevarului este preconditia credibilitatii unui om politic. Dl Klaus Johannis are, la randul sau, obligatia de a spune fara urma de echivoc ce gandeste despre evenimentele din vara anului 2012. Aici nu e vorba de detalii fara importanta, ci de chiar substanta democratiei romanesti. Daca nu se delimiteaza de ceea dl Catalin Predoiu, candidatul prezidential al PDL, corect numeste “organizatia Ponta-Ghita”, PNL nu poate fi un partener credibil decat pentru un PDL care a renuntat la propria-i identitate: Ponta şi “Organizaţia Ponta-Ghiţă” ţin departe “banii adevărati” de România. Dacă vrem investiţii şi locuri de muncă, atunci trebuie să dărâmăm “Organizaţia Ponta Ghiţă”, care e gata să acapareze toată economia. Dar în locul ei, trebuie să venim cu o alternativă, cu o construcţie credibilă şi oameni credibili, cu un trecut care poate garanta că o nouă guvernare nu va însemna o nouă “organizaţie de tip Ponta Ghita”.”

Fuziunea nu trebuie sa insemne reususcitarea unei USL vag cosmetizata. Nu vad ce justifica marea graba in desemnarea candidatului unic al unor partide care inca nu au fuzionat. Nu vad de ce se fetisizeaza sondajele, ca si cum optiunile electorale ar fi fost de-acum cristalizate. Nu vad de ce nu ar avea loc dezbateri publice intre candidatii dreptei, cum sugera, de pilda, dl Marius Bostan, lider al Federatiei Tinerilor Manageri. S-ar putea clarifica, in asemenea primaries, gradul de competenta al candidatilor, coerenta programelor lor, profunzimea cunoasterii chestiunilor esentiale legate de economie, invatamant, societate in genere, politica externa. Ma gandesc ca ar fi rational sa se lase deschisa marja de dezbateri de-a lungul verii. In selectarea candidatilor, ca in atatea alte domenii, graba strica treaba.

Sa nu uitam ca, de fapt, campania incepe oficial abia pe 2 octombrie. Cheia alegerilor tine de pozitionarea electoralului indecis. Asemenea dezbateri la care sa participe candidatii anuntati ar cataliza posibila mobilizare civica a acestui sector extrem de puternic. Eu unul nu cred ca totul este murdar si de aceea pierdut. Cred ca exista forte care chiar doresc continuarea proiectului de cladire institutionala asociat cu presedintia lui Traian Basescu, deci cu lupta impotriva baronocratiei, pentru stat de drept si despartire de trecutul comunist. Exista candidati care nu au aplaudat tentativa de lovitura de stat si au condamnat-o asa cum era normal sa o faca orice prieten al societatii deschise. Exista candidati care nu au nimic de ascuns in ce priveste orice tranzactii financiare au facut vreodata. Exista candidati care stiu ce inseamna economia de piata si comunitatea euro-atlantica. In ce-i priveste pe eventualii candidati ai PNL, repet, credibilitatea lor tine de ceea mi se pare o obligatie non-negociabila daca e vorba de o fuziune reala cu PDL, iar nu de o farsa propagandistica: abjurarea publica a rolului jucat intr-unul din cele mai rusinoase episoade din istoria Romaniei post-comuniste.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/despre-cainta-si-credibilitate-in-politica-doi-ani-de-la-tentativa-de-lovitura-de-stat/

Comments are closed.

%d bloggers like this: