Funesta doctrina Putin sub microscop

Cine isi imagineaza ca Moscova actioneaza haotic, ca Putin si camarila sa nu au scopuri precise pe care le urmaresc fara sa le pese de  altceva decat de interesele lor, se inseala. Expansionismul extern este direct legat de autoritarismul intern. Nu cred ca e nevoie sa insist asupra competentei istoricului si jurnalistului britanic Timothy Garton Ash. In “New York Times”, autorul clasicei carti “The Uses of Adversity”, superb tradusa in romaneste de catre Catrinel Plesu sub titlul “Foloasele prigoanei”, cunoscator profund al meandrelor politice ale Europei ultimelor cinci si mai bine decenii, expert in relatiile germano-ruse si in istoria recenta a ceea ce a fost Blocul Sovietic, se ocupa de funesta doctrina Putin. O doctrina care codifica, de o maniera agresiva, dreptul Rusiei de a interveni atunci cand Kremlinul considera ca sunt amenintate drepturile populatiilor de origine rusa in alte tari. Criteriul etnicist al  rusitatii ar fi unul asemanator cu cel utilizat de Germania nazista in anii 30 pentru a defini ceea ce se numea Deutschtum, adica originea comuna ca neam, ca “volk”. Pan-germanismul rasist avea ca substanta mitologia sangelui si a gliei (Blut und Boden). Pan-rusimul putinist se hraneste dintr-o viziune nu mai putin arhaica despre, comunitate si societate. Mizeaza pe legitimitatea obtinuta prin Istorie, nu prin proceduri democratice,  precum alegerile libere.

Garton Ash are dreptate, este vorba de o ideologie a resentimentului, de un conglomerat de fantasme autoritar-imperiale si intens-nationaliste cu consecinte catastrofice pentru situatia internationala. Putinismul nu s-a nascut ca formula mentala recent. Inca din anii 90, arata Garton Ash, cel care era pe-atunci vice-primar la Sankt Petersburg, mana dreapta a refomatorului Anatoli Sobceak, isi marturisea imensa frustrare in raport cu declinul fortei imperiale ruse.

In fapt, doar acum, dupa dezastrul de saptamana trecuta, Putin a ajuns sa vorbeasca despre Ucraina ca entitate politica independenta, nu din respect, ci pentru a transfera blamul asupra guvernului de la Kiev.  Prin urmare, pana acum cateva zile, Putin refuza sa admita ca Ucraina de Est este Ucraina, vorbea despre “Novorossya” (“Noua Rusie”). Subit, si-a amintit ca exista Ucraina si ca exista un guvern la Kiev pe care nu a contenit sa-l ponegreasca si sa-l saboteze.

Concluzia lui Timothy Garton Ash merita citata: “Mai intai submineaza si pune sub semnul intrebarii autoritatea unui guvern al unui teritoriu suveran, iar apoi il blameaza pentru rezultat. Astfel, daca un obscur loctiitor de primar incepe sa vorbeasca in termani alarmanti la o conferinta la care pariticipati, sfatul meu este, trezitit-va. Fireste, cei mai mult demagogi nu ajung la varf. Dar cand o fac, ideologiile resentimentului pe care le sustin pot fi scrise cu sange”.

http://www.nytimes.com/2014/07/20/opinion/sunday/protecting-russians-in-ukraine-has-deadly-consequences.html?_r=0

http://www.huffingtonpost.com/2014/04/18/putin-novorossiya-ukraine_n_5173559.html

One Response to Funesta doctrina Putin sub microscop

  1. […] Cine își imaginează că Moscova acționează haotic, că Putin și camarila sa nu au scopuri precise pe care le urmăresc fără să le pese de  altceva decât de interesele lor, se înșeală. Expansionismul extern este direct legat de autoritarismul intern. Nu cred că e nevoie să insist asupra competenței istoricului și jurnalistului britanic Timothy Garton Ash. În “New York Times”, autorul clasicei cărți “The Uses of Adversity”, superb tradusă în românește de către Catrinel Pleșu sub titlul “Foloasele prigoanei”, cunoscător profund al meandrelor politice ale Europei ultimelor cinci și mai bine decenii, expert în relațiile germano-ruse și în istoria recentă a ceea ce a fost Blocul Sovietic, se ocupă de funesta doctrină Putin, a scris Vladimir Tismăneanu. […]

%d bloggers like this: