Sfarsit de partida: Grandoarea si prabusirea lui “Felix”

Numele si pseudonimele au destine. Iata-l de pilda pe acela de Felix. Asadar, Felix Edmundovici Dzerjinski a fost aristocratul polonez care a devenit un bolsevic fanatic.

Lenin l-a numit in fruntea Cekai in 1918 (ascetul Dzerjinski ceruse sa fie numit in fruntea Departamentului pentru copiii orfani). Aceasta institutie, deci politia secreta, scutul si sabia partidului, cu diversele denumiri si acronime care aveau sa urmeze (GPU, OGPU, NKVD, MGB, KGB), a fost modelul pentru serviciile similare din statele satelizate de URSS, inclusiv Securitatea din Romania condusa, in prima faza, de agentii lui Stalin (inclusiv cetateni sovietici). Mai este si romanul lui Thomas Mann intitulat “Confesiunile escrocului Felix Krull”…

“Felix” a fost numele de cod al unui personaj care a influentat si influenteaza inca decisiv viata politica din Romania. Un “umanist” de scoala noua, respectivul domn a creat partide de buzunar si televiziuni de spalare a creierului.

In visele sale secrete (ori poate nu chiar atat de intime), domnul in cauza a ajuns sa se imagineze un Berlusconi al Romaniei. In institutia pe care a servit-o vreme de decenii in timpul dictaturii, grandomania era considerata un merit.

De-a lungul anilor, Securitatea a recrutat mii si mii de cetateni ca ofiteri, colaboratori formali sau informali, delatori, platiti sau neplatiti. Actiunile acestei institutii au generat ceea ce un istoric a numit cancerul sufletelor.

Decizia definitiva a Inaltei Curti de Casatie afirma fara echivoc faptul ca dl Dan Voiculescu, persoana despre vorbeam mai sus, magnatul unui extrem de influent trust de presa si al altor interese economice (Crescent, Grivco etc), a fost colaborator al Securitatii purtand numele de cod Felix.

Dupa ce luptase cu acuzatiile aduse de Petre Mihai Bacanu, dl Voiculescu a facut mari si costisitoare eforturi de a-si apara imaginea publica in raport cu acuzatiile provenite de la CNSAS.

Avocatul sau a fost (ori mai este) dl Sergiu Andon, fost sef de sectie (juridica, daca nu ma insel) la ziarul oficial al PCR, “Scanteia”, si autor, in 1990, al unui revoltator articol-pamflet impotriva regelui Mihai.

Dl Voiculescu are foarte multi bani, precum personajul Bejan din filmul “A fost sau n-a fost” de Corneliu Porumboiu. Are o intreaga echipa de specialisti in mistificari care il servesc fara a misca in front pe baza unor stipendii atent directionate. El poate da in judecata pe oricine (de pilda pe Monica Macovei, Hotnews, Deutsche Welle ori revista “22”) pentru ca i se pare ca este ponegrit. Nu este scopul meu de a ponegri pe cineva. Dimpotriva, cred ca este nevoie de analize echilibrate ale trecutului diversilor politicieni.

Pentru ca dl Voiculescu nu este doar un nabab, dar si un personaj care a dorit si in mare masura a izbutit sa controleze jocurile politice din Romania.

Doua suspendari prezidentiale au fost urzite de el. Stim care sunt opiniile domnului Voiculescu despre acea condamnare a dictaturii comuniste ca ilegitima si criminala.

In sedinta Parlamentului din 18 decembrie 2006 i-am urmarit atent comportamentul: nu a aplaudat niciodata discursul presedintelui Basescu, nu cred ca s-a ridicat vreodata in picioare. Urmarea atent, cu un rictus dispretuitor, ceea ce i parea a fi o imensa eroare. Nu l-a stingherit huliganismul lui Vadim si al bandei sale. Rictusul sau era adresat celor care isi inchipuiau ca statul de drept poate invinge prelungirile statului de nedrept (Uncrechtsstaat).

In mai 2006, senatorul Dan Voiculescu a cerut Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, printr-o scrisoare trimisa pe numele meu la Palatul Cotroceni cu numar de inregistrare, sa ne ocupam de cazul sau si sa probam inocenta sa.

Evident, nu intra in atributiile noastre sa ne ocupam de asemenea cazuri concrete, acesta era rolul CNSAS. I-am raspuns politicos si i-am multumit pentru cuvintele de pretuire la adresa activitatii mele stiintifice.

A urmat decizia CNSAS din vara acelui an. Au venit apoi campaniile nesfarsite de insulte si atacuri pe “Antene” si in “Jurnalul national” impotriva lui Traian Basescu si a intregului demers de condamnare a dictaturii comuniste.

A venit suspendarea presedintelui Basescu pusa la cale in principal de Dan Voiculescu, fostul functionar al serviciilor comuniste de comert exterior direct integrat, reiese acum fara echivoc, in activitatile Securitatii.

Stiu asadar ca exista ceva profund impur in biografia domnului “Felix” si ca nimic curat nu se poate intemeia pe falsificare, minciuna si masluire. Securitatea a fost o institutie criminala din prima si pana in ultima ei zi.

Colaborarea cu Securitatea nu a fost un joc cu margelele de sticla. Au pierit oameni nevinovati, au fost distruse atatea destine. Unii dintre fostii colaboratori (prea putini insa) au ales calea unei cainte discrete, s-au retras de sub lumina reflectoarelor. Nu se pretind exponentii conservatorismului din Romania.

Nimeni nu-l poate constrange pe domnul Voiculescu sa-si toarne cenusa-n cap. Nimeni nu-i poate impune acestui “Felix” sa se spovedeasca ori sa se caiasca. Convins ca totul este de vanzare, de ce ar accepta ideea ca exista si lucuri non-vandabile, de pilda constiinta?

E dreptul sau sa creada ca a fost un mare patriot si un mare om de afaceri, ca este o victima inocenta a “dictaturii basiste”. Istoria post-comunista a Romaniei cred ca il va mentiona, insa, drept unul dintre cei care, continuu si fara preget, a utilizat toate parghiile posibile pentru a-si construi un dubios si nociv imperiu mediatico-financiar dedicat sabotarii statului de drept.

Articol aparut pe platforma Ziare.com:

http://www.ziare.com/dan-voiculescu/proces/invitatii-ziare-com-vladimir-tismaneanu-sfarsit-de-partida-grandoarea-si-prabusirea-lui-felix-1314930

Comments are closed.

%d bloggers like this: