Sfarsit de partida: Grandoarea si prabusirea magnatului Felix (Actualizat)

Justitia a vorbit, avem acum sentinta. Declaratia lui Dan Sova ca procesele lui Adrian Nastase si Dan Voiculescu ar fi fost instrumentate politic reprezinta o palma pentru statul de drept. Nici primul, nici cel de-al doilea nu au fost acuzati pentru actiunile lor politice. Nu politica a fost miza acestor procese, ci oribila coruptie, flagelul tranzitiei post-comuniste din Romania. Condamnarea lui Dan Voiculescu garanteaza continuitatea si viabilitatea acestui stat, in pofida razboiului permanent purtat de “Antene” si alte asemenea oficine impotriva legii si a reprezentantilor sai. In egala masura, tinand cont de originile averii voiculesciene, putem spune ca este o extrem de puternica lovitura data mostinirilor securiste din Romania de azi. Ramane de vazut daca este una mortala. Pentru moment, sa salutam verdictul ca o expresie a normalitatii democratice din Romania. Este o clipa sarbatoreasca pentru prietenii societatii deschise.

Numele si pseudonimele au destine. Iata-l de pilda pe acela de Felix. Asadar, Felix Edmundovici Dzerjinski a fost aristocratul polonez care a a devenit un bolsevic fanatic. Lenin l-a numit in fruntea Cekai in 1918 (ascetul Dzerjinski ceruse sa fie numit in fruntea Depratamentului pentru copiii orfani). Aceasta institutie, deci politia secreta, scutul si sabia Partidului, cu diversele denumiri si acronime care aveau sa urmeze (GPU, OGPU, NKVD, MGB, KGB), a fost modelul pentru serviciile similare din statele satelizate de URSS, inclusiv Securitatea din Romania condusa, in prima faza, de agentii lui Stalin (inclusiv cetateni sovietici). Mai este si romanul lui Thomas Mann intitulat “Confesiunile escrocului Felix Krull”…

Felix” a fost numele de cod al unui personaj care a influentat si influenteaza inca decisiv viata politica din Romania. Un “umanist” de scoala noua, respectivul domn a creat partide de buzunar si televiziuni de spalare a creierului. In visele sale secrete (ori poate nu chiar atat de intime), domnul in cauza, a a ajuns sa se imagineze un Berlusconi al Romaniei. In institutia pe care a servit-o vreme de decenii in timpul dictaturii, grandomania era considerata un merit.

De-a lungul anilor, Securitatea a recrutat mii si mii de cetateni ca ofiteri, colaboratori formali sau informali, delatori, platiti sau neplatiti. Actiunile acestei institutii au generat ceea ce un istoric a numit “cancerul sufletelor. Decizia definitiva a Inaltei Curti de Casatie afirma fara echivoc faptul ca dl Dan Voiculescu, persoana despre vorbeam mai sus, magnatul unui extrem de influent trust de presa si al altor interese economicie (Crescent, Grivco etc) a fost colaborator al Securitatii purtand numele de cod Felix. Dupa ce luptase cu acuzatiile aduse de Petre Mihai Bacanu, dl Voiculescu a facut mari si costisitoare eforturi de a-si apara imaginea publica in raport cu acuzatiile provenite de la CNSAS. Avocatul sau a fost (ori mai este) dl Sergiu Andon, fost sef de sectie (juridica, daca nu ma insel) la ziarul oficial al PCR, “Scanteia”, si autor, in 1990, al unui revoltator articol-pamflet impotriva Regelui Mihai. Dl Voiculescu are foarte multi bani, precum personajul Bejan din filmul “A fost sau n-a fost” de Corneliu Porumboiu. Are o intreaga echipa de specialisti in mistificari care il servesc fara a misca in front pe baza unor stipendii atent directionate. El poate da in judecata pe oricine (de pilda pe Monica Macovei, Hotnews, Deutsche Welle ori revista “22″) pentru ca i se pare ca este ponegrit. Nu este scopul meu de a ponegri pe cineva. Dimpotriva, cred ca este nevoie de analize echilibrate ale trecutului diversilor politicieni.

Pentru ca dl Voiculescu nu este doar un nabab, dar si un personaj care a dorit si in mare masura a izbutit sa controleze jocurile politice din Romania. Doua suspendari prezidentiale au fost urzite de el. Stim care sunt opiniile domnului Voiculescu despre acea condamnare dictaturii comuniste ca ilegitima si criminala. In sedinta Parlamentului din 18 decembrie 2006 i-am urmarit atent comportamentul: nu a aplaudat niciodata discursul presedintelui Basescu, nu cred ca s-a ridicat vreodata in picioare. Urmarea atent, cu un rictus dispretuitor, ceea ce i parea a fi o imensa eroare. Nu l-a stingherit huliganismul lui Vadim si al bandei sale. Rictusul sau era adresat celor care isi inchipuiau ca statul de drept poate invinge prelungirile statului de nedrept (Uncrechtsstaat).

In mai 2006, senatorul Dan Voiculescu a cerut Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, printr-o scrisoare trimisa pe numele meu la Palatul Cotroceni cu numar de inregistrare, sa ne ocupam de cazul sau si sa probam inocenţa sa. Evident, nu intra in atributiile noastre sa ne ocupam de asemenea cazuri concrete, acesta era rolul CNSAS. I-am raspuns politicos si i-am multumit pentru cuvintele de pretuire la adresa activitatii mele stiintifice. A urmat decizia CNSAS din vara acelui an. Au venit apoi campaniile nesfarsite de insulte si atacuri pe “Antene” si in “Jurnalul national” impotriva lui Traian Basescu si a intregului demers de condamnare a a dictaturii comuniste. A venit suspendarea presedintelui Basescu pusa la cale in principal de Dan Voiculescu, fostul functionar al serviciilor comuniste de comert exterior direct integrat, reiese acum fara echivoc, in activitatile Securitatii.

Stiu asadar ca exista ceva profund impur in biografia domnului “Felix” si ca nimic curat nu se poate intemeia pe falsificare, minciuna si masluire. Securitatea a fost o institutie criminala din prima si pana in ultima ei zi. Colaborarea cu Securitatea nu a fost un joc cu margelele de sticla. Au pierit oameni nevinovati, au fost distruse atatea destine. Unii dintre fostii colaboratori (prea putini insa) au ales calea unei cainte discrete, s-au retras de sub lumina reflectoarelor. Nu se pretind exponentii conservatorismului din Romania.

Nimeni nu-l poate constrange pe domnul Voiculescu sa-si toarne cenusa-n cap. Nimeni nu-i poate acestui “Felix” sa se spovedeasca ori sa se caiasca. Convins ca totul este de vanzare, de ce ar accepta ideea ca exista si lucuri non-vandabile, de pilda constiinta? E dreptul sau sa creada ca a fost un mare patriot si un mare om de afaceri, ca este o victima inocenta a “dictaturii basiste”. Istoria post-comunista a Romaniei il va mentiona insa drept unul dintre cei care, continuu si fara preget, a utilizat toate parghiile posibile pentru a-si construi un dubios si nociv imperiu mediatico-financiar dedicat sabotarii statului de drept.

Concluzie: Metaforic vorbind, o vrajă, o nenorocire, un blestem pot fi destrămate acum. Dar nu închizând ochii asupra mlaştinii care continuă să genereze miasme fetide şi riscuri de epidemii. Sentinta de azi este, sa speram, prologul acelei desecari indispensabile a mlastinii in care prospera oligarhia pesedista si dispretul fata de lege.

Articolul de mai sus este versiunea largita si adusa la zi, in directa legatura cu sentinta de azi, a unui text aparut acum cateva zile pe portalul ziare.com.

Recomandari:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/mostenirea-lui-felix-sau-voluptatea-ticalosiei/

“Nimic nu poate izbi mai puternic decât realitatea însăşi. Pentru Dan Voiculescu, a.k.a. Felix, legea şi statul de drept sunt ficţiuni. Aşa s-a format, aşa a funcţionat şi aşa s-a descurcat el în universul dispreţului pentru lege şi al imenselor abuzuri ale unei organizaţii criminale, o mafie numită Securitate. I-a mers şi după năruirea sistemului comunist, a fost marele maestru al unei privatizări samavolnice, jefuitoare. A tratat bunurile acestei ţări că pe ale sale. Şi-a construit un muşuroi mediatic de unde a lovit în oricine nu-i cânta în strună. A rasplatit turpitudinea şi a calomniat onestitatea. A încurajat amoralismul abject şi a torpilat claritatea morală. Verdictul de condamnare a lui Dan Voiculescu este unul care confirmă ieşirea irevocabilă a României din coşmarul infamiei securiste. Sper că Dan Şova şi Victor Ponta să citească aceste rânduri.” (din articolul meu aparut in editia online a ziarului “Evenimentul Zilei”).

Update: Cum era de asteptat, vedetele voiculesciene tipa ca din gura de sarpe. Campionii calomniei desantate si ai linsajelor mediatice zbiara ca e vorba de prigoana politica. Cel mai vociferant este, evident, Mircea Badea: “Decizie dementa, criminala. Exista cai de atac in justitie, atat in justitia din Romania, cat si in cea europeana. In acest proces, cateva drepturi elementare ale omului au fost incalcate”. Sa-l auzi pe Mircea Badea invocand drepturile omului este ca si cum ai auzi un macelar vorbind despre drepturile animalelor. Ori un hingher plangand suferintele cainilor. Pe blogul sau, Ioan T. Morar scrie cat se poate de elocvent despre acest personaj, intruchiparea maxima a huliganismului antenist:

http://blog.itmorar.ro/mircea-badea-esti-cel-mai-bun-mi-e-greata-de-tine/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/sfarsit-de-partida-grandoarea-si-prabusirea-magnatului-felix/

 

Comments are closed.

%d bloggers like this: