Trendul zeghe actualizat sau Oana Mizil imi da lectii de istoria comunismului

Citesc o stire de azi: “Deputatul PSD Oana Niculescu Mizil a fost condamnată de ICCJ la trei ani de închisoare cu suspendare, în dosarul în care este acuzată de conflict de interese, pentru că şi-a angajat mama la biroul său parlamentar, decizia instanţei nefiind definitivă. Deputata PSD şi-a angajat mama, pe Lidia Niculescu-Mizil, la cabinetul său parlamentar. În urma acestui contract, în perioada mai 2009-septembrie 2011, mama Oanei Niculescu-Mizil a câştigat 65.697 de lei. Conflictul de interese a fost sesizat de Agenţia Naţională de Integritate (ANI) în 2011. Deputata a contestat decizia ANI la Curtea de Apel Bucureşti, însă instanţa i-a respins cererea, astfel că dosarul a ajuns la procurori.” Mama deputatei este fiica cea mica a magnatului comunist Paul Niculescu-Mizil, ani de zile infocat ideolog al regimului totalitar. Un text al meu a enervat-o candva teribil pe Oana Mizil, cea care a lansat trendul zeghe in politica romaneasca a zilelelor noastre. Mi-a ripostat enervata, dandu-mi lectii despre istoria comunismului, despre bunicul ei, despre tatal meu etc Cateva precizari sunt necesare. Nu as fi polemizat cu Oana Mizil daca nu m-ar fi socat kitschul politic la care s-a pretat. Nu ma intereseaza a cui nepoata este decat in masura in care valorile sale politice de astazi se situeaza cu ostentatie in prelungirea celor aparate si impuse cu forta de bunicul ei si de tovarasii sai de-a lungul a peste patru decenii de regim ilegitim si criminal.

Am incercat sa explic cine este si ce valori intelege sa serveasca. N-as fi facut-o daca nu-l omagia la moartea acestuia pe Manea Manescu, mamelucul cuplului Ceausescu, si daca nu se declara in chip explicit si de-a dreptul ostentativ fidela mostenirii politice a bunicului politruc. PSD are de ales: traditia neo-comunista a Partidului Socialist al Muncii (Ilie Verdet, Paul Niculescu-Mizil, Adrian Paunescu,, Ion Sasu,Tudor Mohora) ori aceea a celor morti in puscariile comuniste (Jumanca, Flueras). Traditia Verdet-Voitec-Mizil, ori aceea Titel Petrescu. Adrian Nastase si Cristian Diaconescu au incercat de-a lungul anilor sa se desparta de pesemism si de ereditatea comunista. Nu ma pasioneaza vestmintele vargate ale unei activiste cu pretentii ideologice. Dar reactionez cand aceasta persoana actioneaza ca deputat al celui mai puternic partid al opozitiei din Romania, un partid ce poarta numele unei traditii politice (social-democratia) pe care Paul Niculescu-Mizil si camarazii sai leninisti au facut tot ce-au putut ca sa o sufoce (tot astfel cum au distrus celelalte partide democratice).

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-doua-destine-ticu-dumitrescu-si-paul-niculescu-mizil-832679.html

Revenind la replica Oanei Mizil, sa spun mai intai ca m-am nascut cu numele Vladimir Tismaneanu, deci nu vad de unde familiarismele politicienei pesediste in modul de a mi se adresa (“Volodea” este diminutiv rusesc de la Vladimir, tot asa cum “Serioja” este diminutivul pentru Serghei) si referinta (cam peremista, e dificil sa nu observi) la numele originar de familie al tatalui meu, un nume pe care eu nu l-am purtat niciodata. Dar, admitand ca Oana Mizil sufera de curiozitati onomastice, macar sa-l scrie corect (Tismineţki, un nume de origine slava precum atatea altele din Basarabia).

Doi, parintii mei au intrat in PCR in anii 30, au luptat in Spania de partea republicana (deci in favoarea valorilor stangii pe care Oana Mizil sustine ca le apara si pe care premierul socialist Zapatero le-a omagiat nu o singura data). Am scris destul de mult despre Razboiul Civil (cei interesati pot citi serialul “In labirintul Razboiului Civil Spaniol” publicat in EvZ acum cativa ani, dar si prefata mea la Omagiu Cataloniei de George Orwell, reluare a unui text transmis la Europa Libera in anii 80, unde am transmis, de asemenea un lung eseu intitulat “Despre comunism, fascism, si Razboiul Civil spaniol” (inclus in volumul Arheologia terorii, aparut la editura Curtea Veche), spre a nu mai fi nevoie sa insist: consider ca ambele tabere s-au facut vinovate de fanatism si intoleranta, ca nu este cazul sa fie romantizata experienta Brigazilor Internationale (infiintate din initiativa Cominternului), chiar daca au existat cazuri reale de eroism, inclusiv cele care apar transfigurate artistic in romanele unor Hemingway si Malraux. Brigazile Internationale au adus laolalta idealisti cu privirile indreptate spre stele si comisari specializati in teroare (Andre Marty, Vittorio Vidali, Erno Gero etc). Datoram lui Anthony Beevor una dintre cele mai bune carti despre Razboiul Civil din Spania. Tatal meu a parasit Basarabia (Soroca) in 1930, la varsta de 17 ani, a ajuns la Bucuresti, chemat de sora sa, de meserie medic, care l-a ajutat material si profesional. La Soroca au ramas mama sa (a supravietuit in evacuare in anii razboiului) si un frate care avea sa moara ars de viu, la Odesa, impreuna cu sotia si doi copii. Nu a facut niciodata politica, nu a fost nici macar simpatizant comunist.

Din Spania, parintii mei au ajuns in Franta, ca atatia alti interbrigadisti, in martie 1939, intr-un lagar de refugiati (o sugestie pentru Oana Mizil ar fi sa citeasca volumul lui Arthur Koestler despre acele lagare din Franta, Scum of the Earth), de acolo au plecat ca refugiati politici in URSS, la Moscova. Au trait la Moscova intre octombrie 1939 si februarie 1948 (cand au revenit in tara prin chemare trimisa de catre CC al PCR; pentru cei care nu cunosc, nu se revenea doar prin decizie personala, era nevoie de pasaport si viza, au ramas in URSS numerosi fosti voluntari din Spania, ilegalisti cunoscuti, comunisti basarabeni etc). O spun cu deplina responsabilitate, in toata acea perioda nu s-au aflat nici o secunda in Basarabia sovietizata. Poate ca Oana Mizil il confunda pe tatal meu cu fostul sef si mentor al bunicului ei, Leonte Rautu, ajuns in Basarabia dupa iunie 1940. Exista o Comisie pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova (Comisia Cojocaru). Nu stiu ca vreodata istoricii din aceasta Comisie Prezidentiala din Republica Moldova sa fi gasit vreun document care sa-l lege pe tatal meu de crimele sovietice dn Basarabia. Daca deputata PSD detine documente care sa probeze contrariul, o rog sa le publice. Daca nu, se face vinovata de falsificarea istoriei.

Trei, in anii 50, atat tatal meu cat si bunicul ei au fost activisti ai frontului ideologic, stalinisti zelosi. Tatal meu a scris o brosura despre un volum (cred ca XI-lea), din operele lui Stalin, Paul Niculescu-Mizil a scris de asemenea o asemenea brosura, despre volumul al X-lea, daca nu ma insel. Sper ca le detine si le va oferi fie catre Hoover Institution, fie pentru bibioteca IICCMER. O biografie a lui Paul Niculescu-Mizil este cat se poate de necesara: nu un rechizitoriu, nici o hagiografie, ci o analiza obiectiva a rolului sau in consolidarea si perpetuarea totalitarismului comunist. Tatal meu a fost exclus din PMR in 1960 sub acuzatia de fractionism. Nu a fost niciodata membru al CC al PMR/PCR. Nu a lucrat niciodata in aparatul CC al PMR/PCR. Nici tatal meu, nici mama mea nu figureaza in cartea lui Gh. Crisan, Piramida puterii: Oameni politici si de stat din Romania (23 august 1944-22 decembrie 1989), Bucuresti, Editura Pro Historia, 2001. Despre P. Niculescu-Mizil exista informatii abundente care probeaza pozitia sa proeminenta in aparatul de partid si de stat: a fost membru al CC al PCR intre decembrie 1955 si decembrie 1989, secretar al CC al PCR, membru al CEPEx, vicepremier etc (pp. 207-208). Tatal meu a fost profesor universitar de marxism-leninism (ca si Niculescu-Mizil) si director-adjunct al Editurii Politice (intre 1948 si 1958). Mama mea, nascuta la Botosani in 1915, a fost medic, formata ca pediatru, ulterior a fost specialista in igiena scolara. A predat ani de zile la IMF. Studenta la medicina, a plecat in Spania crezand in idealurile antifasciste. A lucrat ca sora de caritate la Spitalul Brigazilor Internationale. Ar fi util, de asemenea, ca Oana Mizil sa citeasca memoriile doctorului David Iancu aparute recent la editura Vitruviu.

Oana Mizil tine sa faca urmatoarea declaratie in apararea memoriei bunicului sau (acelasi lucru l-ar putea scrie, daca ar gandi ca ea, ceea ce nu este deloc sigur, urmasii unor N. Ceausescu, Ion Gh. Maurer, Gh. Apostol, Petre Borila, Ion Dinca, Gheorghe (Gogu) Radulescu, Ilie Verdet, Virgil Trofin, Manea Manescu, Dumitru Popescu, Vasile Patilinet, Stefan Andrei, Janos Fazekas, Constantin Dascalescu, Suzana Gadea, Ludovic Fazekas, Ana Muresan, Constantin Olteanu, Iosif Banc, Mihai Dulea, Tamara Dobrin, Eugen Florescu si alti corifei ai “socialismului multilateral dezvoltat”):

“Nu bunicul meu a aruncat oameni in puscarie si nu el a fost informator direct implicat in dosarele martirilor romani din Basarabia, multi dintre ei luati de la casele lor, apoi condamnati, maltratati si ucisi fara alta vina decat aceea de a fi romani. Va suna cunoscut? Va suna cunoscut faptul ca intre 28 iunie 1940 si 28 iunie 1950, din Basarabia au disparut un milion de oameni (din 3,3 milioane)? Poate ar fi trebuit sa-l intrebati pe tatal dumneavoastra. Eu va stau la dispozitie cu documente. Cu siguranta sunteti informat, inainte de a informa pe altii, ca am mostenit arhiva bunicului meu, aceea pe care a vrut sa o cumpere Hoover Institution si pe care va invit sa o rasfoiti in vederea demersurilor de depistare a tortionarilor comunisti. Cine mai stie ce surprize referitoare la propria istorie veti avea, cu aceasta ocazie…”

Ii multumesc pentru invitatia de a citi documente din arhiva lui Paul Niculescu-Mizil. Chiar ma intereseaza. O asigur insa, pe ea, pe cititorii ei si pe cei care citesc acest blog, ca tatal meu nu s-a aflat in Basarabia in perioada despre care scrie deputata PSD mai sus, nu a avut absolut nimic de-a face cu acele faradelegi. In rest, nu azi, nu ieri, ci acum cateva decenii m-am despartit radical de doctrina politica si de valorile imbratisate de parintii mei. Am facut-o din ratiuni politice, filosofice si morale.

Cat priveste insinuarile ca presedintele Traian Basescu m-ar fi platit pentru efortul de a conduce Comisia Prezidentiala de Analiza a Dictaturii Comuniste, o spun din nou, cat se poate de limpede, am lucrat, ca si toti membrii Comisiei, pro bono. Dupa cum nu primesc nici o remuneratie acum cand conduc Consiliul Stiintific al IICCMER (Update: Nu mai conduc CS al IICCMER din mai 2012. Acel CS a demisionat, azi exista un alt CS condus de dl Dinu Zamfirescu, senior PNL). As dori sa aflam, pentru a stabili adevarul istoric, cand si unde s-a opus P. Niculescu-Mizil deciziei lui Ceausescu de a se deschide focul la Timisoara? Exista probe documentare in acest sens? Daca da, ar fi util ca Oana Mizil sa le ofere Asociatiei “21 Decembrie 1989″. Daca nu, este vorba din nou de falsificarea istoriei.

Oana Mizil crede ca mi-ar fi cerut cineva (evident eternul adversar, omul vinovat de toate relele lumii, Traian Basescu) sa scriu ce-am scris. O asigur ca se inseala amarnic. Niciodata, sub nici o forma, presedintele Basescu nu mi-a sugerat ce sa scriu ori ce sa nu scriu. Paul Niculescu-Mizil a fost un inalt demnitar al unui regim ilegitim si criminal, nu a exprimat regrete privind adeziunea sa la o ideologie cu efecte catastrofale, a stat alaturi de Ceausescu pana in ultima clipa, a participat la luarea deciziilor care au dus la moartea a peste o mie de cetateni ai Romaniei. Nu a fost un primitiv ca Emil Bobu, avea un anumit nivel de cultura marxista. A jucat un rol important in Declaratia din aprilie 1964, a tinut piept sovieticilor in martie 1968 la Consfatuirea partidelor comuniste de la Budapesta. Dar nu a fost un reformator, ci un aparatcik total devotat mafiei national-staliniste care a controlat draconic si samavolnic Romania vreme de decenii. Poate ca aceste lucruri ar trtebui sa-i devina cunoscute Oanei Mizil inainte de a se aventura cu afirmatii precum aceasta (las de-o parte referinta obsesiva la mine si la familia mea, total irelevanta, intrucat nu eu, ci deputata PSD se revendica fara rezerve din “minunatele idealuri” ale stangii comuniste servite cu pasiune de bunicul e)i:

“De asta ma mandresc cu bunicul meu si imi doresc sa-i calc pe urme cat mai apasat. Da, sunt politician de stanga si am fost nepoata de nomenclaturist, acel nomenclaturist descris mai sus – cel asteptat cu respect de secretarul de stat Henry A. Kissinger, niste ani in urma, la “10 pentru Romania” inainte de a se aseza pe scaun – chiar daca nu am apucat sa ma bucur de privilegiile nomenclaturistilor.”

Really, no comment. 

Textul de mai sus a aparut initial aici, pe blogul meu. Il reiau azi intrucat mi se pare ca nu si-a pierdut actualitatea. As zice ca dimpotriva.

https://tismaneanu.wordpress.com/?s=oana+mizil

De asemenea:

https://tismaneanu.wordpress.com/2010/09/21/kitsch-politic-si-obscenitate-publica-parada-modei-in-viziunea-oanei-niculescu-mizil/

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-paul-niculescu-mizil-un-campion-al-stalinismului-national/

http://oananiculescumizil.wordpress.com/2010/09/24/volodea-tismanetchi-critic-de-moda-pe-banii-dezbracatilor/

http://www.gandul.info/stiri/oana-mizil-condamnata-penal-trei-ani-de-inchisoare-cu-suspendare-pentru-iubita-lui-vanghelie-13368713

Comments are closed.

%d bloggers like this: