Perplexitate: Despre diletantism si profesionalism in analiza trecutului comunist

Nu vreau sa intru in detalii legate de noul anunt al IICCMER privind trimiterea in judecata a trei fosti tortionari. Lista de 35, anuntata cu tam-tam de presedintele executiv d-antart Andrei Muraru, azi consilier prezidential pentru relatiile cu societatea civila, deci si cu AFDPR, GDS, Fundatia “Ioan Barbus”, ramane in continuare unul din impenetrabilele mistere post-decembriste. Se ofera, in doze farmaceutice, cate un mic pachet, la distante de luni de zile, ori chiar ani. Cel mai recent este un grup de trei, din care, se pare, unul (Refic Fizula) este mort de trei ani de zile. Istoricul Dumitru Lacatusu si doamna Mihaela Barbus s-au ocupat de modul discutabil in care IICCMER a pregatit dosarul Visinescu. Din cat se pare, informatia despre toritonarul Fizula a fot preluata tale quale dintr-un articol aparut acum cativa ani pe sit-e-ul unei organizatii non-guvernamentale (“Militia Spirituala). Pe vremea aceea, Fizula traia. Normal ar fi fost ca IICCMER sa se sinchiseasca sa verifice informatia. Asa cum aq facut-o azi TVR, iar vecinii au declarat ca omul e mort.

Nimic nu poate fi mai dezolant decat utlizarea manipulativa a unei teme de o semnificvatie vitala pentru calitatea democratiei romanesti: memoria totalitarismelor. Este un subiect unde amatorismul, graba si goana dupa lumina reflectoarelor pot distruge lucruri esentiale, pot comproite un demers anamnestic fara de care ne vor zxvarcoli de-a pururi in sordidul perimteru al minciunii, al amneziei insitutionalizate. Un institut care exista pe baza bugetara, aflat in directa subordine a premierului Romaniei, oricine ar fi acesta, este obligat sda verifice cu maxima acribie informatiile inainte de a le face publice. Despre ceea ce numim, in chip generic Gulag, ca si despre ceea ce numim Holocaust, trebuie scris si vorbit cu inteligenta morala, cu maxima rigoare, fara incercari de a obtine “puncte politice” de un fel sau altul. Evident, daca se probeaza ca mortul e viu, voi publica o precizare menita sa clarifice lucrurile. Pentru moment, nu pot decat sa-mi expirm perplexitatea…

Preiau aici un mic poem satiric, scris cu vadita durere:

Treiș‘cinci de torționari mâncau pensii grase

Dar dosare s-au făcut numai pentru șase.

Unul este judecat, mai avem speranțe

Să-i vedem și pe ceilalți  poftiți  la instanțe.

Douăș‘nouă torționari au rămas pe listă,

Patru îns-au decedat și nu mai există.

Douăș‘cinci  de torționari s-au dus la plimbare,

Doiș‘pe s-au pierdut pe drum, că nu au dosare.

Pentru treiș‘pe continuăm cu investigații,

Numărul e cu ghinion, vor fi complicații.

PS Precizez ca atunci cercetatorii IICCMER ori ai oricarei alte institutii care se ocupa de analiza trecutului totalitar probeaza profesionalism, nu ezit sa consemnez, sa recunosc, sa salut chiar sa elogiez acest lucru. De pilda, volumul despre Miron Constantinescu, scris de Stefan Bosomitu si publicat, cu sprijinul IICCMER, luna aceasta, la editura Humanitas. Tocmai din acest motiv cred ca se impune sa reactionam rapid cand ne intalnim cu opusul profesionalismului.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/miron-constantinescu-sau-neputin%c8%9ba-de-a-deveni-eretic/

http://inliniedreapta.net/expunerea-mediatica-dupa-algoritmul-pristanda/

http://stiri.tvr.ro/iiccmer-cere-urmarirea-penala-a-tortionarilor-refic-fizula-neculai-tilici-si-teodor-sarbu_56462.html

http://www.contributors.ro/sinteze/consemnari-si-observatii-de-la-procesul-lui-alexandru-visinescu-sedinta-din-22-octombrie-2014/

Comments are closed.

%d bloggers like this: