Colonizarea Romaniei: Guvernul de largă concentrare antidemocratică Dr Petru Groza

Acum 60 de ani, la 6 martie 1945, era adus la putere, in pofida opoziției Regelui Mihai și a partidelor democratice din România, prin vointa lui Stalin si cu forta Armatei Roșii, un guvern anti-patriotic condus de colaboraționistul comunist Petru Groza. Comunistii au desfigurat istoria și au celebrat acel moment ca inceputul unei noi ere a speranțelor renăscute. In realitate, speranțele democratice au fost anihilate cu imens cinism, prin utilizarea unei propagande sistematice care oculta adevărul și prin acțiunile teroriste ale poliției secrete.

Intre cei care au jucat roluri importante in acel scenariu al “revoluției din afara”, să-i numim pe Gheorghiu-Dej, liderul oficial al PCR, pe Ana Pauker si Vasile Luca (liderii de facto), emisarii direcți ai Centrului moscovit, pe Emil Bodnăras, șeful Serviciului Special de Informații, embrionul viitoarei Securitați, pe Lucrețiu Patrașcanu, ministrul justiției, pe Teohari Georgescu, propulsat in fruntea Internelor, pe Iosif Chișinevschi, propagandistul șef al partidului, dar și pe atâția intelectuali, de la Mihail Sadoveanu și G. Calinescu la C. I . Parhon și Iorgu Iordan, dispuși să cauționeze dictatura in curs de intemeiere.

A urmat calomnierea metodica a partidelor istorice, in primul rand a PNŢ și a liderilor sai, Iuliu Maniu si Ion Mihalache, dar și a PNL si a PSD. In acest din urmă partid, comuniștii au incurajat schisma și au facut tot posibilul pentru izolarea liderilor democrați, in frunte cu Constantin Titel Petrescu, Iosif Jumanca si Ion Flueraș, prin cozile de topor numite Stefan Voitec si Lothar Radaceanu. România se transforma, cu o viteză amețitoare și in chip aparent ineluctabil, in ceea ce Stalin numea o “democrație populară”. Experți in demagogie, comuniștii promiteau marea și sarea, de fapt, in ședințele lor secrete și in vizitele la Kremlin, pregăteau de-acum acapararea completa a puterii politice. Vegheau in acest sens ocupanții militari sovietici și pro-consulul de la Ambasada URSS.

In numele combaterii reminscențelor fascismului, se aplica o nemiloasa cenzură in raport cu orice aducea a pluralism. Publicațiile opozitiei apăreau cu pagini intregi albe ca rezultat al intervenției noilor politruci. In ziarul “Scânteia” apăreau editoriale furibunde impotriva fruntașilor politici democrați. Se evidențiau malefic Miron Constantinescu, Leonte Răutu, Silviu Brucan, Grigore Preoteasa, Stefan Voicu. In noiembrie 1946, in urma unei fraude electorale de astronomice proporții, PCR și sateliții sai “câștigau” alegerile. Arborând haine patriotice, mimând un stil de uncheș sfătos, venalul Petru Groza era de fapt instrumentul devotat și obedient al tacticilor de manipulare urzite de comuniști.

Liderii opoziției era victimele unor inscenări judiciare de tip stalinist. Viața socială era dominată de frică și suspiciune. Totalitarismul penetrase toate zonele corpului social. In decembrie 1947, Regele Mihai era forțat să abdice și se proclama “Republica Populară Română”. Stalin putea fi acum mulțumit: oamenii săi de la București iși indepliniseră cu maxim zel sarcinile, România devenise practic o colonie sovietică.

Articol aparut in ziarul “Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/colonizarea-romaniei-guvernul-de-larga-concentrare-antidemocratica-dr-petru-groza.html

Comments are closed.

%d bloggers like this: