Nările lui Koba: Ceausescu la inmormantarea lui Stalin

Tin la Universitatea Maryland un seminar despre “Dictatori, dictaturi si film”. Azi am prezentat studentilor mei documentarul “The Great Farewell” despre funeraliile genialissimului generalissim. Incepe cu faimosul crainic de la Radio Moscova, Iuri Levitan, anuntand solemn incetarea din viata a corifeului stiintei, continuatorul “maretei opere a lui Lenin”, strategul neintrecut etc Apar imagini cu femei plangand, cozi nesfarsite, trei zile si trei nopti, un fluviu uman in fata Casei Sindicatelor din Moscova, avalanse de coroane de flori. Isterie generala, sentiment de sfarsit al lumii. Coregrafia este perfecta.

Apar delegatiile din tarile sovietizate conduse de micii Stalini locali, de la Klement Gottwald si Matyas Rakosi la Walter Ulbricht si Boleslaw Bierut. Sunt acolo, desigur, Palmiro Togliatti, Jacques Duclos si Dolores Ibarruri. Ba chiar si presedintele Urho Kekkonen al Finlandei “finlandizate”. Il vedem pe Zhou Enlai inclinandu-se pana la pamant langa sicriul monstrului. Maresali, scriitori, balerine, pionieri, aviatori, colhoznice si preoti. Delegatia PMR/RPR: pasesc primii Gheorghe Gheorghiu-Dej si Iosif Chisinevschi, urmati de Mihail Sadoveanu si Petru Groza, la randul lor urmati de Miron Constantinescu si Gheorghe Apostol. Ultimul, in uniforma de general, foarte tanar, Nicolae Ceausescu. Avea 35 de ani. Ma intreb daca aparea in componenta oficiala a delegatiei. Am indoieli. Poate ca atunci s-a gandit prima oara la cum ar putea organiza el, peste ani, funeraliile lui Dej. Avea sa o faca…

Frapante sunt narile enorme ale lui Koba. Parca si mort fiind, continua sa adulmece inamicii. Fostul comandant din “Colonia penitenciara” de Kafka. “Motanul negrru” al lui Bulat Okudjava, cel care face atat de “nevesela casa in care traim” (“potomu tak nevesiolii dom v kotorom mi jiviom”). “Plaiesul de la Kremlin” despre care a scris Osip Mandelstam cea mai importanta poezie politica a secolului trecut si pentru care a platit cu viata. Muzica funebra, Wagner, Chopin, Ceaikovski (Simfonia Patetica), Simfonia a Saptea de Beethoven. Mitingul de doliu deschis de Nikita Sergheievici Hrusciov, primul secretar al organizatiei de partid din Moscova, speechurile lui Gheorghi Maximilianovici Malenkov, Lavrenti Pavlovici Beria, Viaceslav Mihailovici Molotov. Doar Molotov pare trist. Beria vorbeste despre invatatura nepieritoare a lui Lenin si Stalin. Va urma imbalsamarea, parte a ceea ce religia politica bolsevica numeste “eternizarea memoriei” liderului decedat. Beria va fi “demascat” ca agent, tradator si spion peste doar cateva luni. Va fi impuscat, vorba procurorului suprem al stalinismului dezlantuit, “ca un caine turbat”. Andrei Ianuarievici Visinski moare si el in 1954, scapand de anchetele ce-ar fi urmat inevitabil. Rafuieli, vendete, crime. Istoria comunismului in secolul XX.

Arthur Koestler in “Invisible Writing”: “In cateva decenii comunismul a parcurs drumul de la primii crestini la familia Borgia”. Scoala in care s-au format Ana Pauker, Dej si Ceausescu. Scoala care i-a invatat ca, pentru cauza sacra a Partidului, orice viciu devine o virtute, orice crima este justificata, orice tradare este onorabila. Pentru ca nu exista valori absolute, iar onoarea este, n’est-ce pas, conditionata social, subordonata “intereselor de clasa”…

Recomandare:

http://www.contributors.ro/global-europa/moartea-genialissimului-generalissim-un-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%c8%99i-marius-stan/

http://www.curteaveche.ro/dosar-stalin-genialissimul-generalissim-ebook.html

Comments are closed.

%d bloggers like this: