Proprietatea statului: Despre Svetlana Allilueva (nascuta Stalina)

Avea opt ani cand mama ei, Nadejda Allilueva, si-a tras un glonte in inima. Nadia parasise sindrofia in cinstea celei de 15-a aniversari a revolutiei, era pe 8 noiembrie 1932. Stalin o tratase mizerabil in fata oaspetilor. Ultima persoana cu care a vorbit in dormitor a fost Polina Jemciujina, veche bolsevica, prietena apropiata, sotia lui Viaceslav Molotov. Svetlanei i s-a spus ca mama ei a murit de moarte naturala. A aflat adevarul peste ani, a trait un soc. Tatal sau o trata ca pe o printesa, la fel si diversii “unchi”: Vorosilov, Ordjonikidze, Jdanov, Mikoian. Dar, in egala masura, Stalin tinea sa-i atraga atentia ca nu este stapana pe viata ei. Asemeni oricarui cetatean, Svetlana apartinea statului. Asa a privit-o tatal ei, asa au privt-o succesorii sai. Autonomia persoanei umane era inexistenta pentru ei. Iar Stalin, cum i-a spus-o fiului sau Vasili, nu era Stalin, ci regimul sovietic insusi. Alienare dusa la extrem, nu putem numi altfel aceasta viziune.

 

Cand s-a indragostit, la 16, de un regizor evreu, Alexei Kapler, mai mare ca ea cu peste 20 de ani, acesta a fost deportat in Gulag. Era o idila inocenta, dar “parintele popoarelor” veghea asupra vietii private a fiicei sale cu patimasa gelozie. In plus, antisemitismul, initial latent, incepuse sa devina o obsesie pentru el. Pe Grigori Morozov, primul sot, tot evreu, coleg de facultate, tatal primilor doi copii (Iosif si Katia), Stalin a refuzat sa-l intalneasca vreodata. A impus casatoria cu Iuri Jdanov, belfer ideologic, fiul politrucului suprem, s-a opus divortului, apoi, in fine, in 1952, l-a aprobat.

 

Aleksandr (Aliosa) Svanidze

Rudele apropiate ale Svetlanei, familia Svanidze (Aliosa era fratele primei sotii a lui Djugasvili) au sfarsit in fata plutonului de executie. La fel, familia Redens. Dupa moartea lui Stalin, Svetlana a avut o casatorie scurta cu Jonnik (Johnreed) Svanidze, supravietuitor dintr-un orfelinat destinat copiilor “dusmanilor poporului” Am notat aici, in viteza, cateva elemente care ajuta la intelegerea vietii de familie a lui Stalin, dar mai ales la intelegerea deciziei Svetlanei de a rupe cu monstruosul sistem creat de falanga bolsevica in care tatal ei a jucat un rol decisiv. Le-am regasit, examinate in detaliu, in cartea “Stalin’s Daughter” de Rosemary Sullivan. Nu intotdeauna foarte profunda, cartea este captivanta si plina de detalii care te obliga sa meditezi la destinul subiectivitatii in totalitarism. In 1956, Svetlana si-a schimbat numele din Stalina in Allilueva. Era clar ca fugea de umbra unui parinte ale carui crime depaseau, cu exceptia celor ale lui Hitler, tot ce fusese mai feroce in istorie. In 1967, a decis sa nu revina din India in URSS.

La inceputul anilor 60 a primit botezul ortodox. Si-a amintit, probabil, ca tatal ei ii spusese candva, vazand-o citind o viata a lui Iisus, ca acesta a fost un personaj real. Acum, ajunsese a crede in realitatea divina. Atrait seismul revelatiilor despre crimele staliniste ca pe un exosrcism, a frecventat cercurile disidente, a avut a lunga prietenie cu criticul si eseistul Andrei Siniavski (va fi chiar si o scurta legatura intima). Dupa momente de criza, a ramas apropiata de Siniavski si de sotia acestuia Maria Rozanova, l-a aparat pe disident in momentul atacurilor infame din 1965. Isi dorea cu disperare sa traiasca senin, a gasit aceasta serenitate in relatia cu fiul unui rajah. Cum ii prezisese candva o prietena, avea sa devina sotia unui print. I s-a interzis casatoria, i-a fost recnoscuta abia in momentul cand Brajesh Singh s-a stins din viata. Mohoratul premier Alexei Kosighin, acru ca o lamaie, cel care o admonestase cu doar doi ani in urma pe tema relatiei conjugale cu un strain, a decis sa-i permita sa plece pentru a azvarli in apa sacra a Gangelui cenusa sotului.

 

Iosif Grigorievici Alliluev

E greu de spus daca Svetlana era decisa sa “defecteze”, daca avea un plan precis, ori totul s-a derulat spontan, asemeni atator alte momente din viata ei. Cand s-a infatisat la Ambasada Americana, functionarii au ramas perplecsi. Nu era o fuga de balerin sau balerina, ci de decizia de a nu reveni in “patria socialismului” a fiicei celui al carui nume fusese vreme de decenii sinonim cu comunismul mondial. In plus, avea cu ea manuscrisul unei carti (“Douazeci de scrisori catre un prieten”), o relatare discreta si onesta despre ce-a insemnat viata in anturajul lui Stalin, despre Marea Teroare, despre rudele ucise, despre deziluzii, despre rolul lui Stalin in asasinarea marelui actor evreu Solomon Mikhoels si cate altele. Cartea a fost achiztionata de o mare editura americana si de ziarul “New York Times” pentru suma de un milion si jumatate de doalri. Era ceva enorm. In acest timp, copiii ei din Moscova nu stiau ce s-a petrecut cu mama lor. Au urmat telefoane, apeluri, KGB-ul a intervenit direct si

Propaganda Kremlinului a intrat in actiune incercand sa o prezinte drept o “dezechilibrata”. In mai 1967, presedintele KGB-ului, Vladimir Semiceastnii, era inlocuit de Iuri Andropov. Intregul arsenal al politiei secrete societice era mobilizat pentru compromiterea Svetlanei. In iunie, la o conferinta de presa dupa intalnirea cu presedintele Lyndon Johnson la Glassboro, premierul Kosighin o numea pe Svetlana “o persoana instabila psihic”. Toti agentii de influenta ai Moscovei erau pusi in priza pentru a neutraliza efectul cartii Svetlanei care era prevazuta sa apara in octombrie, exact in momentul semicentenarului revolutiei bolsevice. Cartea a aparut si a avut un efect formidabil.

Despre destinul american si tribulatiile ulterioare, mai incolo. Cel care s-a ocupat initial sa o indrume in Statele Unite a fost marele istoric George Kennan. In plus, cartea spune multe lucruri fascinante despre faimoasa, gigantica House on the Embankment, cu ale ei 500 de apartamente si cu istoriile lor misterioase…

http://www.nytimes.com/2015/06/14/books/review/stalins-daughter-by-rosemary-sullivan.html?_r=0

https://tismaneanu.wordpress.com/2011/11/29/11742/

Comments are closed.

%d bloggers like this: