Serghei Paradjanov, colectionar de imposibilitati sau sensibilitatea camp (anti)sovietica

Motto: “One should either be a work of art, or wear a work of art.”–Oscar Wilde

Am vazut filmul lui Sergei Paradjanov, “Umbrele stramosilor uitati”, prin 1968, la cinematograful Central, unde este acum o librarie, la parterul Cercului Militar. Spargea toate canoanele. Solemn si inaltator precum o catedrala. Izbitor cromatic precum o esarfa pe care o admiri la o galerie cu lucruri artizanale din Georgia. Deci exact acolo unde m-am aflat acum cateva saptamani. Expozitia Paradjanov de la Muzeul de Istorie al orasului Tbilisi este caleidoscopica. Omul era indragostit de insolit, iubea tot ce tinea de sfidare, de revolta, de diferenta. Practica, in pofida unei draconice, imbecile cenzuri, ceea ce Susan Sontag a definit drept sensibilitatea camp. De altfel, eseista il mentioneaza explicit in “Styles of Radical Will”. A platit fiind trimis intr-un “camp”, adica intr-un lagar. A devenit disident pentru ca detesta uniformitatea cazona. Margele, oglinzi, nasturi, etichete, radiouri vechi,  obiecte banale incarcate cu sensuri enigmatice, totul sub semnul unei alteritati care a subminat Sistemul.

 

 

Recomand foto-eseul lui Marius Stan, transmis la Radio Europa Libera, despre expozitia de la Tbilisi dedicata acestui mare artist prigonit care a reusit sa invinga un regim obtuz, obscurantist si axiofob.

http://www.europalibera.org/content/article/27122402.html

De asemenea:

 

Comments are closed.

%d bloggers like this: