Catharsis: A fi evreu dupa Auschwitz

O carte rascolitoare a aparut recent la Humanitas: “A fi evreu dupa Holocaust”. Autorul a fost un mare ganditor, istoric al matematicii si filosof, Imre Toth. Autorul “Dialecticii negative”, Theodor W. Adorno, spunea ca dupa Auschwitz nu mai este posibila poezia. Era o exagerare, a dovedit-o definitiv Paul Celan, dar acelasi Adorno spusese ca in psihanaliza doar exagerarile sunt adevarate. Imre Toth citeaza primul articol din Constitutia Germaniei Federale care suna cat se poate de transant si, in fond, kantian: “Demnitatea omului este inviolabila”. Filosoful adauga pe buna dreptate: “Cuvinte simple, aproape banale. Dar ce pret a trebuit sa plateasca Germania–si lumea-ntreaga–pentru ca ele sa fie ridicate la statut de lege!”

Tradusa din franceza de Gina Vieru, cartea lui Imre Toth (1921-2010) se deschide cu un citat din “Metamorfoza” lui Kafka (“Intr-o buna dimineata, Gregor Samsa se trezeste in patul sau…”) si se incheie cu aceste cuvinte: “A fi evreu dupa Holocaust: un vierme se ridica din praf, din cenusa. In fata ochilor sai se infatiseaza un spectcol nou: dupa caderea cortinei peste o tragedie care ar fi fost de neconceput chiar si pentru imaginatia poetica a marilor autori greci, si nu numai greci, privirea ii este captata de perspectiva noii ere care urmeaza, o era a catharsisului declansat in gandirea Occidentului tocmai de aceasta tragedie universala care a fost si va ramane pentru eternitate evenimentul numit Shoah. Catharsis: acest lung proces de rasturnare, de ispasire si purificare–prin mila si oroare, prin compasiunea si durerea sufletului viitor al Occidentului”.

S-au scurs cinci ani de la moartea lui Imre Toth. Acum cinci ani inceta din viata si istoricul Tony Judt, un mare intelectual care gandea in termeni similari despre faptul ca Holocaustul ramane ceva imposibil de gandit, de imaginat, de reprezentat. Asemeni Gulagului, a fost expresia a ceea ce Hannah Arendt definea drept Raul radical. Poate ca Judt era chiar mai pesimist decat Toth in privinta disponibilitatii Occidentului de a asuma memoria catastrofelor sociale ale unui veac fara egal intru violenta si teroare. Amandoi insa stiau ca o Europa care uita este una pierduta. Fara trecut, prezentul e doar zadarnicie.

http://www.humanitas.ro/humanitas/a-fi-evreu-dup%C4%83-holocaust

http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-via%C5%A3%C4%83-sunt-lucruri-care-nu-se-fac-%C5%9Fi-care-totu%C5%9Fi-se-fac-0

Comments are closed.

%d bloggers like this: