Un umanist revoltat: Despre Ferenc Fehér (1933-1994)–Updated

Impreuna cu sotia sa, Ágnes Heller, Ferenc Fehér, de la a carui moarte s-au implinit anul trecut douazeci de ani, a fost o figura centrala a valului revizionist marxist care a zdruncinat si, in final, prin Mihail Gorbaciov, a dus la naruirea ideocratiilor de tip leninist. Stingerea sa din viata, teribil de prematura, a fost pentru mine un soc. Am fost extrem de apropiat el, sunt si azi prieten bun cu Ágnes Heller. Din opera lui Fehér as aminti cartea scrisa impreuna cu Ágnes Heller si György Márkus, “Dictatorship over Needs”, in opinia mea, si nu doar a mea, una dintre cele mia convingatoare analize ale sistemelor totalitare comuniste.

Am participat impreuna cu Fernc si Agnes la numeroase conferinte, inclusiv una pe care am organizat-o la New York, in octombrie 1987, pe tema supravietuirii regimurilor comuniste. Apoi, in martie 1991, la Timisoara, la conferinta pe care am organizat-o, impreuna cu Mircea Mihaies si Vasile Popovici, despre “Power and Opposition in Post-Communist States”. Vorbeam la telefon cam in fiecare duminica dimineata. Am stat uneori in locuinta lor din New York (erau amandoi profesori la New School for Social Research, unde ajunsesera din Australia exilului provocat de regimul Kadar).

Avea intuitii extraordinare, era dezinhibat si detesta tabuurile. La conferinta legata de aniversarea a patru decenii de aparitie a revistei “Problems of Communism” (octombrie 1991), Ferenc Fehér a vorbit pe tema “Marxism as Politics: An Obituary”. Recunoscand grandoarea initiala a universalismului radical, ganditorul maghiar lumina crepuscului acestei doctrine politice redemptive. Au urmat doua comentarii:primul, al lui Giorgio Napolitano, intitulat “The Message of Marxism” si al doilea, al meu, “Secular Prophecy and Radical Dreams–Reflections on the Fate of Marxism”.

Citez aici un fragment din atat de profundul text al lui Ferenc Fehér: “Le bilan du communisme est globalement negatif (to turn on its head Georges Marchais’s well known 1968 positive assessment of the situation of communism); indeed on all counts, communism can be accused of the wholesale corruption of a still-young modernity with its sophistry called ‘dialectic’. For what the ‘tyranny of freedom’ left behind were the monuments of mass extermination in the same class as Hitler’s camps; together, they constitute a museum exhibiting the fragility of the Enlightenment.” Sunt aceste cuvinte care ar merita sa-i puna pe ganduri pe cei care, azi, ne cer sa luam in consideratie pretinsele merite ale comunismului…

Mare pacat ca neo-stangistii zilelor noastre, prizonieri ai unor lecturi de ultim ceas, nu se ocupa de mostenirea intelectuala a Scolii de la Budapesta. Cei care azi il elogiaza pe actualul G. M. Tamas, cel indragostit de redialismul de stanka al anilor 20, ar trebui sa stie rolul ideilor lui Ágnes Heller si Ferenc Fehér in itinerariul spiritual al acestuia.Doar ca drumurile or au fost diferite: Fehér a plecat ca marxist si a devenit un liberal civic, Tamas a plecat ca liberal civic si a ajuns marxist…

Ferenc Fehér a fost un om revoltat, un umanist central-european care a protestat impotriva ororilor secolului XX, a scris despre Auschwitz (unde a pierdut o parte din familie) si despre Gulag. I-a descris pe birocratii comunisti fara menajamente. A fost printre cei care au explorat originile iacobine ale maximalismului leninist. A scris o carte esentiala despre Revolutia Franceza (“The Frozen Revolution”). A stiut sa transforme, deziluzia, mai bine spus desvrajirea, intr-o opera densa, originala si menita sa dainuie.

Update: Articolul de mai sus l-am scris, pe nerasuflate, azi dimineata. Dar el se afla de ani de zile in mintea si in inima mea. Este, in egala masura, un exercitiu de admiratie si unul de gratitudine. Ágnes Heller si Ferenc Fehér mi-au acordat intregul lor sprijin intelectual si afectiv in momentele dificile ale debutului meu academic american. Au facut-o cu maxima generoziate, invatandu-ma un comportament pe care straduiesc sa-l emulez. Cand am publicat, in 1995, studiul meu “The Leninist Debris or Wating for Peron” in trimestrialul “East European Politics and Societies”, l-am dedicat memoriei lui Ferenc. Acel articol a fost embrionul cartii mele “Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism, and Myth in Post-Communist Europe” care a aparut la Princeton University Press in 1998 (paperbackul a aparut in 2009) Ruinele leniniste sunt aici, iar noii Juan Domingo Peron sunt si ei prezenti, cu ale lor demagogice, iresponsabile promisiuni…

Vladimir Tismaneanu's photo.

Comments are closed.

%d bloggers like this: