Sindromul Bucuresti si problema Raului

Cred ca fortele politice din Romania, inclusiv presedinete Klaus Iohannis, sunt depasite de situatie. Reactioneaza cand panicat, cand indolent, mereu haotic. Tragedia de la Clubul Colectiv nu a fost una naturala, pecum o viitura ori un cutremur, ci are cauze precise ce tin de cinism, iresponsabilitate, coruptie endemica, clientelism, nerusinare etc Toate aceste se strang laolalta in sindromul Bucuresti ca unul al Raului politic.

Cea mai grava patologie a asa-zisei elite politice din Romania este indiferenta morala. Cabotinajul cel mai dezolant face ravagii. Poltroneria fara margini este sanctificata. Putin le pasa marilor profitori ai unei tranzitii care a ruinat atatea destine, de valori, idealuri, angajamente etice. Ei nu fac distinctia dintre Bine si Rau, actioneaza de fapt ca niste automate crapuloase in perpetua cautare de inavutire. Ati citit la cat se situeaza averea lui Viorel Hrebenciuc? Sa nu-mi spuna cineva ca s-a nascut prin munca onorabila! Dan Tapalaga a numit, pe buna dreptate, puciul avortat din vara anului 2012 o revolutie a borfasilor. Iata ca a sosit momentul unei revolutii impotriva borfasilor favorizati de un sistem care nu s-a deticalosit decat superficial.

Frustrarea, disperarea, exasperarea sint premisele a ceea ce politologul Ken Jowitt numeste miscari ale furiei (movements of rage), combinatii trans-ideologice de revolta si revolutie. Minciunile debitate fara a clipi din ochi sunt proba unui cinism de-a dreptul maladiv. Ele pot fi detonatorul unor explozii stradale paroxistice. In asemenea clipe, strada actioneaza spontan, nu se lasa infranata si “indrumata”. La Budapesta, in toamna anului 2006, zeci de mii de oameni au protestat impotriva declaratiilor impertinente ale unui premier care admitea, cu zambetul pe buze, ca a mintit. Guvernantii de la Bucuresti ar face bine sa inteleaga ca ora tragerii la raspundere nu mai poate fi amanata. Este scris de-acum pe zid: Mane, tekel, fares.

PS Am folosit prima data conceptul de sindrom Bucuresti la inceputul anilor 90, intr-un articol scris impreuna cu Dorin Tudoran si aparut in “Journal of Democracy”

http://muse.jhu.edu/journals/jod/summary/v004/4.1tismaneanu.html

Comments are closed.

%d bloggers like this: