RPR: Trei litere, trei minciuni

Asa numita Republica Populara Romana, proclamata la 30 decembrie 1947, nu a fost republica, daca republica inseamna res publica; nu a fost populara, daca popor inseamna o comunitate de indivizi cu drepturi garantate constitutional si protejate, nu batjocorite, de stat; nu a fost romana, pentru ca a distrus valorile democratice romanesti, a calcat in picioare cultura nationala si a aservit tara intereselor sovietice. Armata romana a devenit ramura a celei sovietiice. Justitia romana a incetat sa existe sub calcaiul de fier al teoriilor lui Visinski. Teroarea a devenit ubicua, permanenta, inexorabila. Dirijat de un Gheorghe Vasilichi, invatamantul romanesc a cunoscut o distructiva “reforma”. Condusa de Alexandru Nicolschi si Gheorghe Pintilie, zis Pantiusa, Securitatea a instaurat o stare de spaima universalizata.

RPR a fost satelitul pseudo-romanesc al Moscovei. A terfelit ideea suveranitatii poporului si a desfigurat idealul suveranitatii nationale. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Teohari Georgescu, Petru Groza, Emil Bodnaras, Iosif Chisinevschi, Vasile Luca, Gheorghe Apostol, Petre Borila, Alexandru Moghioros, Constantin Parvulescu, Miron Constantinescu, C. I. Parhon, Mihail Sadoveanu au fost artizanii acestei imense imposturi istorice. Desi nu era inca membru al Biroului Politic, Nicolae Ceausescu facea parte din “statul major” al pretinsei revolutii proletare. La fel si Alexandru Draghici. La fel si Leonte Rautu.

Abdicarea fortata a Regelui Mihai a fost lovitura de gratie data continuitatii constitutionale a statului roman. Cea ce-a urmat a purtat numele de “democratie populara”. Acest aberant pleonasm, nascocit de Stalin, a insemnat un regim care interzicea memoria si anihila demnitatea umana. A fost un despotism totalitar, eliticid si liberticid. Cine neaga aceste adevaruri elementare se face vinovat de negationism. Iar negationismul, cand vine vorba de Gulag si de Holocaust, este pervers, obscen si scabros.

Comments are closed.

%d bloggers like this: