Glonţ în ochi, glonţ în frunte şi glonţ în rărunchi: In memoria lui Osip Mandelstam

Un poem scris la sfarsitul anului 1933, intrat in istoria politica si literara drept “Epigrama despre Stalin”, l-a costat viata pe Osip Mandelstam. Citit intr-un grup restrans de prieteni, textul a ajuns rapid la NKVD si, de-acolo, pe biroul satrapului. Povestea e mai lunga, o rezum doar in acest tribut pentru un poet-martir. Alături de Anna Ahmatova, Marina Tvetaieva si Boris Pasternak, Mandelstam reprezintă varful absolut al poeziei ruse in veacul XX. Prima strofă este motto-ul cărtii “Dosar Stalin. Genialissimul generalissim”, scrisă impreună cu Marius Stan si publicată in 2014, in colectia “Constelatii”, la Curtea Veche Publishing.

Vieţuim, dar sub noi ţara tace mormânt.
Când vorbim, nu se-aude măcar un cuvânt.
Iar când vorbele par să se-nchege puţin,
Pomenesc de plăieşul urcat în Kremlin.

Are degete groase şi grele,
Sunt cuvintele lui de ghiulele.
Râd gândacii mustăţilor strâmbe
Şi-i lucesc a năpastă carâmbii.

Are-o turmă de sfetnici cu gâturi subţiri –
Semioameni slujindu-l umili –
Care şuieră, miaună, latră câineşte,
Numai el, fulgerând, hăcuieşte.
Potcovar de ucazuri, forjează porunci:
Glonţ în ochi, glonţ în frunte şi glonţ în rărunchi.
Orice moarte-i desfată deplin
Pieptu-i larg de cumplit osetin.

(Traducere de Emil Iordache)

Comments are closed.

%d bloggers like this: