Despre dadaismul politic

Ce inteleg prin dadaism politic, cu ironie si indulgenta. De pilda, convingerea ca tacand, vorbesti. Ori, aceea ca ideile nu fac doi bani, ca totul este aleatoriu, haotic, intersanjabil. Intronarea absurdului ca virtute patriotica. Capacitatea de a fi simultan liberal si anti-liberal, in functie exclusiv de interese pecuniare. Toleranta maxima pentru plagiat si plagiatori si minima pentru cei care cer transparenta si onoare. Credinta ca viata este un fel de cantina, nici.macar un birt ori o taverna, in care chiar nu conteaza cu cine te asezi la masa. Propun deci un concept, ma voi mai gandi la notele sale definitorii in weekend…

Pentru iubitorii dadaismului artistic, acest giuvaer urmuzian: “Cât despre eroul nostru, Stamate, pentru ultima oară cătând prin tubul de comunicaţie, mai privi o dată Kosmosul cu ironie şi indulgenţă. Suindu-se apoi pentru totdeauna în căruciorul cu manivelă, luă direcţia spre capătul misterios al canalului şi, mişcând manivela cu o stăruinţă crescândă, aleargă şi astăzi, nebun, micşorându-şi mereu volumul, cu scopul de a putea odată pătrunde şi dispărea în infinitul mic”.

Comments are closed.

%d bloggers like this: