Despre dialog, eticheta si etichete

Am scris pe aceasta pagina ca, pentru mine, o Europa incapabila de ospitalitate, solidaritate si compasiune isi reneaga valorile esentiale. Dreptul la azil este unul inalienabil. Nu sunt la curent cu fiecare cuvant rostit de Ana Blandiana si Gabriel Liiceanu. Se prea poate sa vedem chestiunea refugiatilor (arabi, etiopieni, musulmani, crestini) in chip diferit. Nu e sfarsitul lumii. Dar cand dispare ceea ce englezii numesc common sense, concept tradus, daca nu ma insel, de N. Steinhardt prin buna socotinta, cand se porneste pe drumul unor etichete gen “legionar” si “nazist”, mi-e teama ca eticheta, in sensul politetii si al proprietatii termenilor, al normelor de conduita civilizata dintr-o societate, s-a dus pe apa sambetei, iar sansa dialogului s-a naruit. Pacat…

Comments are closed.

%d bloggers like this: