Este conceptul de comunism naţional relevant pentru cazul României? Sau suntem nevoiţi să reconsiderăm noţiunile tradiţionale şi să căutăm o caracterizare corespunzătoare profilului acestui regim, una care să accentueze dezastrul generalizat al socialismului românesc, mimarea naţionalismului ca diversiune politică şi ierarhia neo-feudală a puterii atât în partid, cât şi în stat? Socialismul dinastic al lui Ceauşescu – oficial prezentat prin formula „societat…ea multilateral dezvoltată” – a fost un amestec de rituri politice bizantine, metode staliniste manipulante şi duplicitare, precum şi de fantasme resentimentare tipice Lumii a Treia. Spre exasperarea liderilor comunişti din Blocul sovietic, Conducătorul român practica o versiune personală de socialism, în care individul era anihilat nu numai în favoarea partidului mesianic, ci şi pentru a satisface apetitul insaţiabil de putere şi extravaganţele neroniene ale unei familii conducătoare unanim detestate. Tocmai din aceste ratiuni propun conceptul de stalinism naţional.