Zoe Petre RIP…

Cred că pot spune că am cunoscut-o bine. Am fost oaspetele ei in repetate rânduri, m-a invitat să mă intâlnesc cu studentii de la Istorie pe vremea când, imediat dupa revolutie, devenise decan. Dincolo de divergente legate de perceperea unei personalităti ori a alteia, vedeam lumea post-comunistă in chip similar (nu identic). N-am făcut parte din cercul amicilor lui Emil Constantinescu, dar am rămas apropiat de Zoe, eram prieteni de familie. Zoe a fost devotată celui căruia ii fusese consilieră. Cred că il privea ca pe un ucenic, a preferat să inchidă ochii in raport cu stupefianta-i mediocritate. In răspăr cu multi dintre colegii ei politici, Zoe Petre a scris elogios despre Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România: “Raportul este cea mai consistentă contributie de până acum la istoria celor aproape 50 de ani de dictatură comunistă din trecutul apropiat al României”. (“Ziua”, 5 ianuarie 2007, text preluat, cu acordul ei, pe coperta a patra a editiei Humanitas). A venit anul 2012, Zoe a sustinut puciul parlamentar, s-a situat, cu arme si bagaje, in tabara uselistă. Nu ne-am mai revăzut. Mi-a fost dat să privesc uluit câteva emisiuni anteniste in care apărea alături de personaje abominabile. Aflu acum, cu tristete, că s-a stins din viată. A fost o adevarată profesoara, o persoană de o rară eruditie si un om generos. Să se odihnească in pace…

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: